Poezii despre o mana de ajutor, pagina 9
Rușinea
Uite, răsare luna
Pe cer și-n ochi la tine,
Vreau să-ți arăt cu mâna,
Ce dacă e rușine!
Copilul din mine
Și pe Dumnezeu întrUna
Ți L-ar arăta cu mâna,
Dacă nu ți-ar fi rușine.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (28 mai 2002)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rușine, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre mâini, poezii despre copilărie sau poezii despre Dumnezeu
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna
Și hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!
Oprește-ți privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Și dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre aripi sau poezii despre adevăr
O ceață
... Întinde doar mâna, și mă găsești.
întinde doar mâna, fără cuvinte.
pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găsești...
poezie de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre început
Despre salvarea unui prieten pe coasta de la Norfolk
Marea-aceea rece,-învolburată, de la Cromer se străduia să-l atragă
Într-un mormânt lichid, clătinător, el se zbătea greoi
Năzuind s-ajungă la țărm, dar un val înalt cu creasta neagră
I-a tăiat calea, împingându-l înapoi.
Și-a văzut copilul alergând pe plajă și revăzut viața-întreagă,
Apoi, o ultimă imagine, stânca de pe care sărise-n valuri,
Simbol a tot ce-înseamnă-adio. În vreme ce țipa, cerând ajutor,
Un clipocit zglobiu la suprafața mării îi înăbușea
Chemarea, iar el s-a afundat în propriul gâlgâit sonor,
Asemeni unui aviator murind. Apoi ea,
Dormind adânc lângă băiețelul care clădea clepsidre din nisip,
A fost trezită de Salvatorul Destinelor,
Cel care știa că ora-aceea-i nepotrivită pentru somn:
Deschizând ochii, a văzut deodat'
Marea și pe tatăl copilului ei afundându-se. S-a aruncat
În gura-acelui mormânt cu cap de hidră
Chiar în clipa-n care, deasupra-i, marea se închidea
Pentru-a-l transfera-într-o altă viață.
Dar ea, ca un Orfeu al altor timpuri, a pătruns în vârtej și-a
Scos la lumină, trăgându-l de păr,
[...] Citește tot
poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre salvare
- poezii despre plajă
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre simbolistică
- poezii despre păr
Traducătorul cu ștaif
dedicat Maistrului Christian W. Schenk
Eu am ideea de mână. Tu un deget
cu care arăți spre mâna ideii.
Cum poți tu să scrii despre mână
când ești la mâna ei?
Cum poți tu să scrii despre rugăciune
când ești printre atei?
Să îți pui mâinile la tâmple
și să le înghiți cu craniul
să te rogi să se întâmple
pur și simplu ceva straniu!
Viața este doar o roată și o facem
și mai grea
Ai să vezi că doar călăii
pleoapele îți vor lăsa.
Ai să vezi că cei ce umblă după tine la papuc
Nu te duc decât la dracu
și la neamul lui te duc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre traducere, poezii despre idei, poezii despre degete sau poezii despre ateism
Cea mai cumplită nenorocire
Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare
Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;
Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!
N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!
poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre încurajare
- poezii despre singurătate
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
- poezii despre lemn
- poezii despre gânduri
- poezii despre forță
Dragoste
apeși mâna ta peste mâna mea
privesc ochii tăi încoronați
de mici flori
și candide simțiri coboară
ca un locuitor nou
în pădurea galbenă
răcoarea albă întrerupe cuvintele
cald și sincer
pe buze roșii
râd obrajii
ca două fluvii
poezie de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre sinceritate, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre inocență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Păunul
Se ploconea răsăritean și moale,
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia și cald, în poale
Ca pânzele alcoolului, în ceașcă.
Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de triști rotea,
Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă,
Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, citate de Ion Barbu despre tristețe, poezii despre păuni, poezii despre păsări, poezii despre nebunie, citate de Ion Barbu despre mâini, poezii despre albastru sau citate de Ion Barbu despre albastru
Filă nescrisă
Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!
Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.
Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,
Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre versuri, poezii despre stele sau poezii despre poftă
Păunul
Se ploconea răsăritean și moale,
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia și cald, în poale
Ca pânzele alcoolului, în ceașcă.
Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de triști rotea,
Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă,
Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!