Poezii despre nu exista tara pentru batrani, pagina 9
Rugă pentru țară
Trimite, Doamne, leacuri pentru țară!
Mi-e nația bolnavă și flamândă;
Cu greu se-alege grâul din negară,
Iar molima, ca fiara, stă la pândă.
Revarsă, Doamne,-o ploaie de lumină
Pe țarina de-o vreme urgisită!
Mâhnirile acestui neam alină
Și primenește-i haina ponosită!
Pogoară, Doamne, binecuvântare!
Tarâna Albei Iulia pulsează...
Decembrie, în strai de sărbătoare,
Pretinde azi o Românie trează!
poezie de Valeria Merca (1 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în România Mare
A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.
Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.
Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.
Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o țară, o limbă, un neam
Am o țară, o limbă, un neam
Și mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.
Am o țară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt și câmpii, coline înverzite
Și cuptoare pline de pite.
Aici eu am o țară, o limbă, un neam!
poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubită țară, ce-ai ajuns!
În România mea de glorii -
Frumoasă și sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.
Acei ce-și dăltuiesc averea,
Tot înșelându-i pe cei mulți,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiți de virtuți!
Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la niște "poame",
Nu doar că nu se-mbogățesc
Ba mai mult, pot muri de foame!
Pentru vacanțe se găsesc
Locuri mirifice o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori negri s-au abătut
Peste țara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi așa ați vrut.
În alb, toți v-ați îmbrăcat.
Ați simulat puritatea.
Când de fapt, ați semănat
Peste capitală moartea.
Cu mintea întunecată
Ați învrăjbit iar românii.
Peste țara lor bogată
Vreți să fiți doar voi stăpânii.
Chemați oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două țara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara mea (pamflet inspirat după Ion Pribeagu: În țara mea, 1915)
În țara mea-s câmpii și munți,
Cum nu mai sunt pe lume,
Și oameni tineri și cărunți,
Și mulți se țin de glume.
E plin Guvernul de inculți,
Ce nu fac vrun efort,
Iar proști avem atât de mulți
Că dăm și la export.
Toți boii-s azi în Parlament
Și-s foarte aroganți,
Pe mintea lor nu dau un cent,
Iar proștii sunt savanți.
În țara mea, toți politrucii,
Deși-i europeană,
Toți guvernanții și năucii
"Iau lefuri de pomană".
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Veniți, români!!!
Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-vă, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! Vă cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!
poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, comoara noastră
Rămânem uniți mereu, avem o țară de apărat,
O țară primită moștenire de la străbuni.
Avem și noi o țară frumoasă de lăsat,
O Românie în care urmașii vor fi stăpâni.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scut și spadă
... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spațiu prezent în bucăți desfăcut
de prezența mea nudă
nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristețe amară
nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale
nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieșit, cea în care căzut
mulți ar vrea să mă vadă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!