mi-e sete de tine

Mi-e dor

Mi-e dor de oameni înţelepţi,
Cinstiţi şi buni, de omenie,
De gospodari harnici şi drepţi,
De tata care doarme-n glie,

De mama care ne-a sădit
În suflete grădini de flori,
De cer aprins la răsărit,
Mi-e dor de fraţi şi de surori,

Mi-e dor de mărul cel bătrân
Care rodeşte sub fereastră,
De nopţi când adormeam în fân
Şi de copilăria noastră,

De oameni blânzi ce m-au primit,
Punându-şi sufletul pe masă,
Lângă colacul împletit.
Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fetele se uitau la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung şi dor. Şi dintr-o dată mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot.

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadar

Iubirea de tine strigă-n zadar în sufletul meu,
Tu nu ştii măcar cât de mare-i dorinţa
Şi cât de adâncă mi-e suferinţa...

Am nevoie de tine, de dragostea ta,
Îmi vine a plânge, a te-mbrăţişa,
Privirea caldă, zâmbetul drag a-ţi săruta...

Mâinile tale le caut, le-ating,
Dorul de tine aş vrea să-l înving,
E doar un vis, -n uitare-l împing,
Durerea să sting...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenusa

De unde vii, pasăre măiastră?
Din ceruri înalte
Ai coborât
Ș i ţi-ai nimicit aripile….

Glasul tău,
Ochii şi parfumul tău,
Mă induce într-o visare cumplită,
Dar ignoranţa ta mă omoară…..

Dorul,
Cumplita tortură,
Ce macină sufletul meu,
Arde în mine!
Ah şi ce dor mi-e de tine….

Teama,
Mă trimite în tăcere,
Mută!
Mă simt în faţa ta

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor în limba ce-o vorbesc,
Mi-e dor în graiul strămoşesc,
Mi-e dor în slova ce-o vorbesc,
Mi-e dor... că doru'-i românesc.

epigramă de Stelică Romaniuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de Stelică Romaniuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un bulgăr de nimic

Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.

Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Şi cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.

Vin din cer mi-ai dat să sorb
şi pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-i spun eu inimii că e smintită fiindcă ea crede în ceva ce nu se vede, nu se aude, nu se gustă, nu se pipăie, nu grăieşte, nu ţine de foame, nici de sete, nu aduce respectul omenirii şi nici nu foloseşte vreo putere asupra ei? Eu iubesc.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţi

Aş vrea să-i am pe mama şi pe tata
Aproape, lângă mine, să-mi croiască soarta
Căci de când ei au plecat...
În lumea largă... eu, aproape că am uitat
Ce înseamnă să ai lângă tine
Un suflet pur... un suflet de părinte!

Mi-e dor de tine, mama mea!
Şi tare acum aş vrea
Să te pot mângâia...
Să-ţi alin din durerea-ţi grea.
Chiar dacă tu mă certai,
Ştiu că o făceai pentru că mă iubeai!

Şi mi-e dor de tatăl meu
Acum când ştiu că-i este tare greu
Şi mă doare inima...
Să ştiu că el se va opera!
Dar mă rog la Dumnezeu
Să-l aibă în grija sa mereu!

[...] Citeşte tot

poezie de Gianina Cristina Gotan
Adăugat de Elena Ramona Marcov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupt

Lupt,
Mi-e somn si ma gandesc la pat,
Fac rau dar ma gandesc cum sa fac bine,
Nu pot sa fac nimic, dar ma gandesc ca nici n-am incercat,
Mi-e dor, sunt trist, si ma gandesc la tine,
Si prind incredere in mine,
Si lupt mai bine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi mi-e dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine,
Şi-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranţa vremii care vine,

Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Şi ascultăm de şoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.

Cu chip senin şi inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păşi în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!