mi�care literar�

Presimţire

Eu nu sunt decât o presimţire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on şi off...

Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldeşte cuvintele
O carte uitată în colţul memoriei colective
O convulsie nemângâiată...

Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Şi carnea care subjugă dorul...

Eu nu sunt decât un zbucium care arde mocnit.
Cândva, esenţa mea va fecunda şi alte arderi.

Eu nu sunt decât un vis pe care l-a avut mama mea în tinereţe.
Năzuinţa ei cea mai puternică.
Un freamăt.

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, ea se uită-n mine

Pierit şi cu moartea fluturând
aidoma unui grajd părăsit de armăsari
puţind de sângele uscat
al animalelor privirii ei,
vai mie, sunt
o biată oglindă de carne
în care ea
îşi piaptănă părul;
în care ea
îşi drege chipul;
în care ea
se vede pe sine
pentru altcineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.

pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?

deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

toţi avem în viaţă câte o misiune
un drum care să ducă la Dumnezeu
dar e pavat cu ironie şi perversiune
şi este imposibil de trăit ca un zeu.

şi drumul traversează un pustiu
cu scaieţii care se înfig în sânge
sub cerul străin vitreg şi plumburiu
păzit de un înger care mereu plânge.

mă străduiesc să am gânduri lucide
chiar trebuie să mă păstrez în formă
cu energii extrase din glucide
cu timpul care trece mereu prin reformă.

vreau să mă înconjor cu feţe placide
cu tot cu bătrâneţea care mă transformă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domeniul Meng-ch'eng golit

O casă nouă la vărsarea fluviului Meng-ch'eng;
copaci bătrâni – ultimii dintr-un zăvoi de sălcii care mor:
în anii care vin, cine va fi noul ei proprietar,
cine se va gândi întristat la omul care a stăpânit-o pe vremuri?

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold care vindecă răni

Tu ştii prea bine
în care sălaş o să locuieşti
niciodată nu pleci
pe drumuri care nu duc niciunde

eu rămân cu sufletul împăcat
să aştept la fereastra nopţii deschisă

te păstrez stăpână a inimii
un imbold care vindecă răni
şi nu iese în afară
decât cu iubirea adusă în braţe
cu trupul subţire
şi arcul întins
peste pustiul vieţii nisipos

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna care mă veghează

Dumnezeu este lacrima care alunecă pe obraz;
străluceste în palma mâinii mele.
Este visul ce mă ţine trează,
este Luna care mă veghează.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă vieţii

admir ochii care au văzut de toate
care au plâns în slove printre suspine
privire larg deschisă cu senzualitate
asupra vieţii plină de orizonturi fine.

respect inima ce poartă un freamăt subtil
sângele care dizolvă regrete şi eşecuri
libertatea de gândire încadrată-n stil
aerul prieteniei perindat prin cercuri.

lumea obiectivă cu mii de întrebări
mândri gânditori care dezleagă taine
lumini îngereşti care produc determinări
anotimpuri care poartă spectaculoase haine.

toate astea trec prin mine pentru iluminări
deschisă-s pentru viaţa cu întâmplări faine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dual

ea
fata cu părul mov şi braţe împletite
care priveşte acum din colţul camerei
şi te aşteaptă

tu
un maldăr de carne cu ochi flămânzi
şi palme înflăcărate
incapabil

ea
plângând uşor cu suspinde de copil
din pieptul ei viu cu inimă
speranţă

tu
calculând şi măsurând proporţii
cu care să poţi desface braţele ei strânse
neputinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Muşat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!