Serioase/triste despre mereu, pagina 9
Un profesor...
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe șantierul vieții
Ca să înalțe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zidește ziua cea de mâine.
Și sufletul și inima
La temelia țării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi și an de an,
Găsește forță și putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă și sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preț, cea mai frumoasă.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu vor înflori toți trandafirii
În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toți trandafirii.
Te-am așteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.
Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.
Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.
Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ți ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îți cer.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea bine știm
prea bine știm
că totul a fost
la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic
grecii antici
cunoșteau deja acest adevăr
lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spațiul
cei morți demult ridică ruine
de temple necunoscute încă
și numai moartea ne naște
mereu alții
mereu
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul epigramistului
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț,
Am scris mici versuri, din răsfăț,
Pe o hârtie de doi bani.
Cu epigrama-n vârf de băț,
Mă și vedeam printre titani
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț.
Și din iubire pentru fani,
Am scris mereu, mereu, să-nvăț,
Tot atacând, am și dușmani,
Doar poanta n-o pot ține-n băț
Că nu mai am patru'j de ani.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu golești mereu și mereu acest fragil vas, dar îl umpli apoi cu viață nouă. Porți tot timpul acest fluier micuț, confecționat dintr-o tulpină de trestie, prin peregrinările Tale, și cânți la el melodii veșnic noi... Darurile Tale infinite coboară asupra mea, și trebuie să le țin în micuțele mele mâini. Epocile trec, dar Tu continui să curgi, fără ca vasul să se umple vreodată până la limită.
Rabindranath Tagore în Gitanjali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie cel negru
Când am simțit că nu mă mai vrei
sm ars în mine
și nu mai puteam respira
căci aerul care erai tu
se consumase.
Acum e o toamnă blândă
și văd în ea amintirea iubirii.
Privindu-te mă imbolnăvesc de dorință
Fug, dar gândul rămâne să te îmbrățișeze
mereu și mereu
cu o speranță deșartă
uimită însă
ca aerul e atât de rece in juru-ți
încât simpt fiorii iernii
ce va să vină.
poezie de Evelina Dobre (septembrie 2007)
Adăugat de Evelina Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment de admirație în fața frumuseții
chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoț viclean
printre oameni
furând zâmbete și fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriți
chiar dacă timpul șterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-și coasă pânza
la colțul lunii
chiar dacă timpul mă privește
cu ochi de piatră
și îmi cere cu dobândă
uitarea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!