melc melci

Somnul (Silurus glanis)

Peşte mare, carnivor
Şi un superprădător:
Mâncă peşti (e canibal),
Scoici din mâlul de canal,

Midii moarte, libelule,
Salamandre nesătule,
Mormoloci şi melci de apă,
Limacşi şi ţânţari ce-nţeapă,

Hoituri, larve, viermi grăsani,
Broaşte, şoareci, şobolani,
Nutrii ce au blana brună;
Prin urmare: Poftă bună!...

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra buzelor

mustaţa stă în să zboare iar
spre o altă faţă rotundă acum
se întinde douăzeci de milimetri
ajunge pentru o planare peste melci
fulgi de ovăz şi alte cereale muiate

deasupra buzelor întoarsă e mustaţa
zburlită cuminte sub nasul fin
ridicat cu superioritate în aerul greu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult II

Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.

Fluturi explodaţi în sos
Mi-au întors viaţa pe dos.

Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluţi la rolă,

Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,

Geaba chiar femeia goală
Şi-n gură cu o portocală;

La treizeici şi cinci de ani
Stau şi plâng printre motani.

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda, egreta şi sfântul

vocile, păpădiile şi zmeii
se înalţă dimineaţa
când roua mişună
pe coapsa ei

spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei

numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul

în timp ce tu
fără voie
vorbeşti ca prostul
cu peştele lui Noe

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi în minte înseamnă a trăi viaţa unui melc într-o cochile. Mintea e cea mai abilă închisoare, deşi nu are gardieni, gratii sau judecători, îi condamnă pe toţi aceia care cred în ea la moarte. A trăi ca persoană/ca gând înseamnă a trăi viaţa unei năluci.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuson

Îţi trimit un ecuson,
Cel mai gingaş şi mai trist.
E barat cu bulion
Şi-n triunghiul de deasupra
Are-un melc cu crucifix
Care ţine pe un corn
Patru fluturi ce-şi beau supa
Cu cravatele la fix.
Iar în cel de dedesubt,
Lâng-un domn cu portocală,
Două râme pentru supt
În clipe de plictiseală.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi

de ultima mea postare poetică zici
că e pampers, o
să deduc că sunteţi pe lângă... nu râde
citeşte boule înainte
hainele
tale de femeie nu mă înduioşează
nici corniţele re
născute în vârful unor antene de melc
dat prin varză
albă şi românească
spre
consum clipocit
de parcă
ai linge ai linge ai linge
ah, tastatura

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estompare

Din ce în ce te stingi, te ştergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă şi, de melci,
tandra arsură.

Abia te ţin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolţind dintr-un pământ
de somn, de vis.

Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul şi mă şterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul nu este propriu-zis om, ci, cum să spun, un fel de fiinţă hibridă. În general, el se aciuiază undeva, într-un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo şi de lumina zilei, iar odată instalat astfel, e tot aşa de nedezlipit de bârlogul său ca şi un melc, sau semănând cel puţin în această privinţă cu acel interesant soi de vietate care este şi făptură, şi casă la un loc, şi care se numeşte broască ţestoasă.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!