Poezii despre luca gena, pagina 9
A-nceput să ningă...
M-a trezit de dimineață mireasma de mere coapte
Și-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit...
Văd cireșul din fereastră cum și-a pus o nouă haină
Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit...
Vântul bate și aduce zvon de sfântă bucurie
Căci mai e puțin și iarna se va instala deplin
Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestit
Că se naște Pruncul Slavei... Împăratul drept, divin!
Și aștept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată
Când din cerul veșniciei dragostea a răsărit
Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie:
"E ziua Ta o, Prunc Divin și iar Îți spun: Bine-ai venit! "
poezie de Maria Luca (21 noiembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Nãscutu-m-am sub nori albastri
În miez de zi unde nimic nu moare,
Poate doar o frunzã cu multã fricã
De-o toamnã c-un suflet de soare.
O toamnã a fost de ajuns sã rãsarã
Cu tulburi gânduri de iubire si amar,
Toate nãpustite asupra ta, o copilã devenitã zânã,
Of iubire, chiar si acum aud cum gândurile rãsunã,
În fiecare noapte mã înfrãtesc cu timpul,
Noaptea eu si ploaia ne adunãm,
Ne atingem, ne contopim, ajungem sã ne iubim,
Dar tot ce facem este sã te vorbim.
Dar prea târziu eu m-am nãscut
Ca sã mai pot iubi acea viatã
Fãrã a mea fiintã ce acum-mi tace
O statuie iubindã si oarbã-n raza ce-o strãbat.
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Raluca Maya Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîncarnare
Te strigam...
De frică mi-am astupat urechile,
Mă temeam de ecoul care
Învățase să îmi răspundă în lungi suspine.
Mi-am acoperit urletele cu molii
Și am lăsat viermii gândurilor
Să îmi roadă toate golurile din mine,
Nimicul nu mai avea
Un nume de care să se lovească.
M-am evaporat în cioburi și locuri...
După un timp
M-am născut din moartea ta,
Durerile tale mi-au fost mamă
Până la capătul fiecărei artere.
Mă îndopam din rănile-ți deschise
Cu setea unui deșert.
Te topeai în respirații pierdute
Și te adoram...
Acum ne zâmbim și ne prefacem că totul este bine.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sponsorului necunoscut
În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puțină pâine
Și-aceeași falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Și lumea merge mai departe
Că n-are cum să stea pe loc
Și tot mai greu se scrie-o carte
Și nu se vinde mai deloc
Adesea rafturile-s pline
Și doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine
Și totuși ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Și să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de poezie
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ab irato
Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo!
Dar ritmu-mi curge-n vine! și rima? je m'en moque
Nici pot gândi aminteri! Mi-e tată bun Apolo!
Vrei strălucită probă? Iat-un sonet ad-hoc.
Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ și solo!
Băcane, râzi ca prostul și nu m-asculți de loc...
Ei da! nu-mi plac nici mie măslinile de Volo!
Ironic sunt am ace pentr-ori-și-ce cojoc.
Băcan stupid! Te fulger!... Inspiră-mă, Erato,
Dă-mi aspră vină pentru sonetu-mi ab-irato
Să-l sfarăm cu prestigiul divinei poezii:
Tu? imbecil nemernic! Tu să mă iei la vale?
La scârnava-ți tarabă zic un aeternum vale...
Eu? Eu am rima justă tu? False terezii!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Miraculoasa vindecare
Moto: Am simțit o putere care a ieșit din Mine (Luca 8.46)
Iartă Doamne, eu sunt păcătoasa
Care-am îndrăznit să Te ating
Mă roade boala și mă sting
Simt moartea șuierându-i coasa
De doisprezece ani îmi curge
Izvorul vieții fără lecuire
Dar fără Tine nu e mântuire
Și vlaga vieții mi s-ar scurge
Și disperarea m-a împins
Dar cel mai mult dintr-o credință
Că vindecare-i cu putință
De asta Doamne, Te-am atins
Și-acum mă simt tămăduită
Aștept Iisuse să mă cerți
Dar Tu ești bun și blând. Și ierți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
țigăncușele
Două țigăncușe brune
Se-arătau dispuse-n grabă
Să le dau, special, anume,
Prin curte ceva de treabă.
Una chipeșă-ndrăzneață,
M-a luat peste picior:
"Sunt cam tuciuriu la față
Nu-s cumva din neamul lor?"
Era să zic o prostie,
Mă cuprinse puțin jena,
I-am răspuns că nu se știe
De unde provine gena.
M-au rugat, de sunt om bun,
Să le fac o cafeluță,
Lângă ea, de pot, să pun
Câte-o țigare finuță.
[...] Citește tot
pamflet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thalasa
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu brațul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă,
Și mințile-i abstrage cum stă cu fața-n sus.
Și-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ș-o-mbracă-n poezie,
Aedu-și ia în mână spasmodicul topuz
Și-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Sub fosforescenta sumbră
A unui vechi candelabru
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.
Ceasul bate miez de noapte,
Și din negre galerii
Se arată-n triste șoapte
Ai macabrului copii.
Și se-aude ca de clopot
Un glas surd și subteran
Răsunând funebru-n ropot:
Leg am d-an, leg an van d-an!
Iar la jalnicul lor cântec
Glas adânc, lugubre lire,
Din nori naște ca din pântec
Și începe să se-nspire
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!