Poezii despre la*multi*ani*fratele*meu, pagina 9
Crize
ochiul acesta
unde soluția finală pare stabilită
se cuibărește în cărămidă și lemn
un petic de lut
traversat de siluete deșirate
începuturi și sălbăticii
roșește stingherit
țâșnind
ochiul acesta
unde mă rog cursurilor de apă
nu sunt
spre a fi o femeie
nu sunt
spre a fi o vioară plină de încântare
sau vreo pustietate grozavă
poate nu e vina mea
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea
Plângând-au mulți la sânul tău,
Tu, mamă ce-n chin i-ai părăsit.
Murit ți-au fiii-n gândul rău,
De așteptări-n van s-au veștejit.
S-au tot uitat cu ochi pietriți
Căutând în disperare-a ta privire
Dar tu, i-ai ocolit, rămași înmărmuriți
În crunta-ți nemurire.
De ce-ai fugit precum visarea
Ce lasă nopțile pustii?
S-a întrebat de-atunci chemarea,
Anilor târzii.
Generații vide-au cercetat
Tărâmul lumii nepătrunse
Crezând că încă n-au aflat
Sursele-ți de vieți ascunse.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigma
Îmi adun tăcerea zilei următoare
din adânc de taine, fără început,
o îmbăt cu visuri puse în ulcioare
păstrate cu grijă pe un pat de lut.
Pun pe fruntea zilei mirul neuitării
cu parfum de doruri rupte din tăceri
când pe cerul vieții se adună norii
mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.
Mă feresc de vorba nerostită încă
care vrea să scape din firav pripon,
să îmi lase-n cuget rana sa adâncă
pe cântări năuce de malefic zvon.
Am mereu în suflet gând de alinare
să-l împart prin lume marilor căzuți,
părăsiți adesea-n margini de uitare
unde stau cu anii încă nevăzuți.
Din lumina zilei împletesc ofrande
cu-nveliș de visuri și parfum de dor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, mamă!
Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din ulițe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate și privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toții sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toții împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Și să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deși nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupt... corp la corp
mă simt piatră din rotundul haosului căzută pe drumul care duce spre nicăieri. aud compromisul cântând din sufletul negru, văd amăgirile cum aleargă pe străzi
și, în această lume în care semnul egalității dintre noi și animal dispare, halucinațiile cu mâini abia înaripate mă poartă spre orizontul cu mai mulți sori.
o bucată din mine, obosită de această vânătoare a zilei de mâine, îmi spune că nu sunt în deajuns de nebună pentru actul de umilință, care mă fracționează ritualic lăsându-mă pradă unor triste iluminări.
dar mă calmez! cu un surâs evlavios, lupt... corp la corp cu fiecare speranță, mă salvez cu propriile-mi lacrimi într-un impuls din ce în ce mai slab până la oprirea definitivă.
pe scena existenței în aerul înalt, voi lipsi de la gloria lumii, ca o cupă plină de neprevăzut în care este greu de crezut dacă mai poți muri creștinește.
Doamne, ce greu este să fii piatră!
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune Tatălui nostru
Mă-nalț Părintelui Etern
C-o jalbă; Doamne, oare-s demn
Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată?
Oare-s orfan și Mamă nu mi-e Dată
Să O sfințesc, așa cum fac cu anii,
La Tine mă-nchinând în liturghii și psalmii,
Te venerând pe nume de Împărat?
Mi-aș căuta și-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepădat în voia-Ți suverană,
Dar îmi lipsește parcă suavul de Matroană
Să-mi mângâie de mic zulufii, să mă scalde
În lucii lacrimi, între brațe calde.
Mă rog la Tine să mă plămădești
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngerești;
Te-ntreb de nu-i S-ompartă zi de zi,
De nu-i și Ea... Femeie?... Spune-mi, oare o Fi?
... Să ierte dulce, cum ne ierți, o omenire
Ce-Ți suntem în genunchi, feriți de ispitire.
Să ne dea Ea oblojul la viclean, că Știe,
A Făcut mulți, ne-a-nsămânțat o seminție?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile
Sunt cea mai fericită parte a vieții, ele, nopțile, pline de vise
Și nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiții, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulți... îi suntem nou născut!
O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un "tête à tête" idilic
Și n-o urâm că ne scurtează pașii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenței, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neștiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!
N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Și n-o numim de naștere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat' de viață, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!
E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când pașaportul de serviciu... ni-l predăm.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii sărmani
De ce în suflete avem atâta răutate
Și mame ce au sufletele blestemate
Care dau viață la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conștiință
Acei ce condamnă doar la suferință
Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonați, sărmani
Femei lipsite de omenie și iubire
Copii fara copilărie
Prin plâns își strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulți copii îndurerați
Prin gări și prin spitale abandonați
Sunt tot mai mulți copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru fiul meu
Fiecare sunet ce trudește azi,
E gândul ce îmi răscolește anii,
Iar vuietul din crengile de brazi
E cânt de leagăn, cânt de nani-nani!
Cu bucuria ochilor în lacrimi,
Podgoriile nu se vor usca,
Tu, fiule, vei fi ferit de patimi,
E-armura care te va proteja.
Cu haina binecuvântării mele
Te-am învelit cu drag de când ai plâns,
Te-am închinat la lună și la stele
Din prima clipa când la piept te-am strans.
Dar astăzi, fiincă ești și tu părinte,
Ești tată de flăcăi buni și voinici,
Să cerni prin sită bunul din cuvinte
Să-l dai și lor, ca dar de la bunici.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versofilie
E gravă boala; somnu-mi face versuri
Și dialog, fără vreo rimă, parcă-i slut.
Iar lumea-i plină de poeți, poete, eresuri
Doar; idei ușor de autorizat, fără statut!
Ce bine-ar fi să poți vorbi normal; nu sacadat,
Nu ca-n latină... Ar fi prea mult, pentru ce-avem cultură
Azi, când roman este prin reviste doar, desenul animat...
Și cartea-i "Solitaire", un pocker... filmele, aventură!
Oh, câtă școală avem; clădiri private, cu mulți dascăli
Din răspopiți inculți, mai proști decât elevii,
Studenții -ce-ntâlniri își dau în aule, prin alte săli-
Făcându-și versuri, vărsături... Cum pâinea-i grâul plevii!
Olimpicii, nu-s din Olimp, sunt figuranți "on line",
Ce-și citesc temele din poale, la camerele ascunse
Și dialogu-i numai; super, "cool", mișto e, sau e fain...
Băieții-s în afaceri-troc, fete-n simțiri de mult, de... mult străpunse!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!