Poezii despre joc de cuvinte, pagina 9
Cum se face?
Acei care vorbesc nu știu nimic;
Cei știutori nu vorbesc.
Aceste cuvinte, mi s-a spus,
Au fost rostite de Lao-Tze.
Dacă ar fi să credem că Lao-Tze
Chiar era unul dintre știutori,
Cum se face că a scris o carte
De cinci mii de cuvinte?
poezie de Bo Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvinte într-un buzunar
am pus așa;
și-un vânt hoinar,
zâmbind ștrengar,
le-a risipit;
dar eu, cuminte,
le memorasem
dinainte.
Dar visele?
Am să le țes,
în inimă
un loc ales,
să nu le ducă dor străin,
în calea clipelor
ce vin.
S-au revărsat,
în valuri vii,
cu nostalgie-n melodii.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E periculos
să mai fii, azi,
cuvânt frumos.
Exista o inchiziție
și printre cuvinte.
Cuvintele
se ascund,
de frica tăcerilor.
Sunt din ce în ce mai puține
cuvinte frumoase.
Pentru că sunt
vânate și ucise
de tăceri invidioase.
Tăcerile simt
amenințare:
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citise într-o carte
că o fetiță mergea pe plajă
în cizme de cauciuc
și scria în gând poeme
de plimbare
pe nisip culegea cuvinte
de la o mamă un cuplu o soție
le punea în ordine în capul
ei mic punea încă două
cuvinte de la un cuplu musculos
alături de tăcerea ei mieroasă
de la bomboanele mestecate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vor fluturii?
"Fluturii? Esențe pure"
Cuvinte, cuvinte
Ia aminte
Fluturii să mă alinte
Prin ploi și soare, inainte!
"Către?"
Privind în sus nu poate fi spus
Privind în jos înca un pas alunecos
Spre al capat vieții intunecos.
poezie de Bachin Deian (18 iulie 2014)
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de învățătură
Cuvinte de învățătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.
O lume mai înțeleaptă,
Fără oameni necăjiți.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoși, fericiți.
Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pe dalta meșteșugită
am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam în orizont nimburi de cuvinte
credeam admirativ în lumea cealaltă
dincolo de vremuri și de morminte.
trenul cu surprize a intrat în haltă
un strop de fericire se produce-n minte
am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam pe nori nimburi de cuvinte.
sunt gara de doruri cu boltă înaltă
cu vitralii de lumină și icoane sfinte
nu vreau Demiurgul să mă lase baltă
în arșița zilei sufocantă, fierbinte.
am fost cândva un cântec pe o daltă
meșteșugeam în orizont familii de cuvinte.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe, vorbe
spulberate vise fumul
evadări pe unde nu-s
altceva decât un cumul
de cuvinte la apus
lacrimi false, jurăminte
la-ndemâna orișicui
veșnic cearta pe cuvinte
spre folosul nimănui
vorbe nasc și mor din colburi
sub hlamida nopții strânse
apele crescând din volburi
și pe mal, mirese plânse.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polen de cuvinte I
Din streașina gândului picur polen de cuvinte
În dor îți scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.
Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieții ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt și ploi.
În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranță în gând, în dorurile tale
Poeme desculțe scrise cu degete de mare.
Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci și nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Geambașu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte în plânset de stele
Mai dă-mi să-ți mai umplu paharul
cu rostul atâtor cuvinte
ce-au pus imortele-n hotarul
cu borne-ntre suflet și minte.
Tu umple-mi tot hăul ce strigă
la sfinți ce-i veghează durerea,
o stâncă-n abisuri să-nfigă
speranța ce crește puterea.
Să bem din pahare și hăuri
divinul crescut pe morminte,
speranțele fie-ne tăuri
în munții de alte cuvinte
Și-n brațe să trecem hotarul,
călcându-l în dans ca de iele
ce simt doar o noapte amarul
licorii din plânset de stele.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!