ideal

Boemă (fantezie)

Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!

Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înşiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.

Le ascultam, pe margine de drum şezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,

Şi când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la ruletă

Când bunul simţ azi nu-i ce-a fost odată,
Iar ideal e să întreci măsura,
Ca iedera se-nalţă impostura
Şi-obrăznicia poartă chiar cravată.

Cu masca pe figură e natura,
Speranţa pare-o navă eşuată
Şi-n nesfârşita mare-nvolburată
Rămân pe val doar cei ce dau cu gura.

Mişcaţi de sfori, cu-o morgă teatrală
Valeţii prinşi de febra-nchipuirii,
Înghesuiţi la masa fericirii,
Ca într-un joc, plusează cu-ndrăzneală,
Deşi sunt slabi la tabla înmulţirii
Şi tari doar când e vorba de-mpărţeală!

poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dodoloaţă

La 1877,
România a ieşit din noapte.
A învins oastea păgână
Şi-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură îşi poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul şi moldoveanul
Şi-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în şcoli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate

Relativ mereu e totul –
Fericire, lacrimi, vis,
Taină, zbor de fluturi, pace,
Ideal de neatins...
Relativ, deşertăciune,
Trecător abstractul gând...
Taina gustului de pâine
Şi izvorul fremătând,
Ca un vânt vor trece toate,
În uitare se vor pierde,
Flori şi nouri, clipe, soare,
Tihna şi frunzişul verde.
Doar o umbră va rămâne –
Amintirea ce-ntr-o zi
Ne va dărui puterea
Şi speranţa de-a trăi.
Relativă viaţa, moartea,
Ziua, întristarea, noaptea,
Chiar şi Luna, ce-n sclipire
Ne aduce fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva – cald şi rafinat,
trupu-ţi, azi, e stat în stat,
iarna viscoleşte-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viaţa-i îngropată-n vers,
ce tristeţe-n Univers!,
murim de esenţial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un idol

¡Frumoasă formă, gingaşă, adorată;
ţine sculptura trupului tău departe
de focul unei inimi înamorate!
¡Formă ideală a unui ideal păgân!

ei, bine, forma-i doar întreaga-ţi frumuseţe,
divin şi-omenesc se suprapun
în tine. Inima mea copleşită de emoţii
capitulează, pradă unui delir nebun;

acest amor debordant care explodează-n mine,
va trăi din sine însuşi şi din frumuseţea-n care te îmbraci.
De aceea, nu-ţi arăta inima celor josnici;
iubesc eu pentru amândoi. Tu, sărută-mă şi taci.

poezie clasică de Jacinto Benavente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de îngeri

Tu crezi că Universul e veşnic sau senin?
Şi timpul ne măsoară a minţii îndoială
Ce spui tu prin cuvinte, e toamnă generală
Un dinte se ciopleşte ameninţănd un dinte.
De n-ar fi dimineaţa ai înţelege versul?
Un nour ce se scurge în timp şi ideal
Şi m-ai uitat pe mine, dar iarna-şi spune versul
Cu părările-n stoluri ce zboară madrigal
Şi când din toate astea vei înţelge sensul?
Şi vei opri din lacrimi a curgerii creştină
Tămâia şi lumina, din zâmbetul de îngeri
Se va naşte dimineaţa şi seara în lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columna românească

În umerii mei, pe umerii mei
Creşte orizontul copilului ideal,
El are viziunile stelei candorii
Răsărind pe-o felie de deal.

Priveşte viaţa în ceafă şi merge
Ca vântul în pulberi de ţară,
Torsul trupului cu oase vânjoase
Raze multiple de soare măsoară.

Îşi cuibăreşte munţii în dor,
Şi marea, şi câmpia, şi fraţii,
Istoria o scrie cu aur de sânge
În tricolorul ce-nfăşură Carpaţii.

Prin umerii lui, prin umerii mei
Trece ţara, limba strămoşească,
Copilul acesta azi sărbătoreşte
Columna de-nscrisuri, românească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

calc sigur în viaţă în linişte vitală
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
existenţa iubirii-i comoară specială
pe-un ocean de miraje plutesc pe un val.

mă entuziasmez în meditaţii ample
nu-i nimeni să-mi mărească teama
că nu am să aflu rezolvări multiple
la freamătul poetic, versul îmi ia seama.

trăiesc o reverie un extaz exploziv
găsesc răspunsuri la probleme de viaţă
am dezvoltat in mine un spirit senzitiv
îmi face portretul cu lumina pe faţă.

vibrez de satisfacţii în spaţiu afectiv
în univers romantic sufletul se răsfaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belle art

poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.

hora cuvintelor pe al nopţii reflux
când Luna îşi scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.

visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care creşte oameni buni.

univers de frumuseţe şi de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!