frau

Gând nocturn

E ceas târziu şi ornicele bat,
Clepsidra e acum pe jumătate,
Deşi, în aparent, e totul neschimbat
Şi orele sunt strâns grămadă toate.

E în puterea nopţii când se dă
Frâu liber prin vestigii neumblate,
Unde tăcerea se acomodă
Şi-un strat de praf acoperiră toate.

E timpul de gândit şi răzgândit,
Unor febrile şi mai noi mutaţii:
Să nu te întorci la timpul cel oprit,
Şi să asculţi de-a vremii verberaţii.

Iar cumpăna te pune să alegi,
Între un "nu" trecut şi-un "da" posibil,
Anii te fac în goană să alergi,
După un viitor de-acum vizibil.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un nebun

Tu, ca meştera Manole,
Podul cel clădesc, dărâmi,
Ale dragostei cupole,
Fără milă le fărâmi,

Să clădesc spre tine podul,
Stau în lacrimi pân' la brâu,
Cad de hundă ca nerodul,
Şi puterilor dau frâu,

Dar pe când ridic pilonul,
Unui pod spre malul tău,
Tu de grabă tai otgonul,
Şi mă laşi pierdut în hău,

Truda toată se îneacă,
În al vieţii trist tumult,
Plânge inima-mi zevzeacă,
Mintea nu mi-o mai ascult,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneţi-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, şea,
Duceţi-vă la moară, cu mine, pe şosea!

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce ţipă: copile, stai mereu,
Şi nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!

M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, paşii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!

poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel banal

Frecându-şi pântecele de oţel fierbinte
De cheiul rece, umed şi murdar,
Un cargo-boat norvegian
Respiră sufocat şi rar
Ca un mamut antediluvian...

Ghiceşti c-ar vrea să plece iar
Spre nordul nopţilor polare,
Să se-nfrăţească la-ntâmplare
Cu luciul primului gheţar...
Dar negrele otgoane-l ţin în frâu
Şi macaralele murdare
Descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...

Pe cheiul rece, umed şi murdar
Hamalii dorm ca grânele-n hambar,
În timp ce mateloţii beţi, pe bord,
Rânjesc cu pipele-ntre dinţi
Şi plâng cu ochii-ntorşi spre Nord,
Când fumul pipelor fierbinţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 36 (8 septembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra spre livadă

La fereastra spre livadă
Din copită murgul bate,
Frâu de-argint să-i scot din ladă,
Scumpă şa să-i pun în spate,
Să pornim iar împreună
Peste văi şi peste plai,
Că s-a-ntors iar vremea bună
Stai, murgule, stai!
Murguleţ, coamă rotată,
Stai pân' iese luna nouă,
La mândruţa sprâncenată
Să trimit o slovă-două,
Ori pe soare, ori pe lună,
Ori pe nor, ori pe senin...
Ori să mergem împreună?
Lin, murgule, lin!
Murguleţ, fii bun şi-adastă
Să-mplinesc frumoasă slova,
C-a veni şi vremea noastră
Să ne ducem la Moldova.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara tine

Privesc trista spre marea de stele
Ce se asterne deasupra inimii mele
Stropii rosii coloreaza seninul cerului
Dau frau liber durerii, veninului.
In jurul meu... multe fete cunoscute
Dar chipul angelic se pierde, se ascunde
A disparut in abisul trist al noptii
Singura stau, plang si aud cazand picurii
Strapungand trupul meu gol si neajutorat
Un ocean de durere si tristete ingandurat,
Scutul bratelor tale brusc a disparut
Chiar si sufletul din putere a pierdut.
Vino, saruta-mi buzele ca alta data
Spune-mi ca eu sunt singura fata!
Prietenia noastra inseamna mai mult,
Cum bate inima ta acum ascult
Tu imi spui ca rade insa ea nu minte
Stiu ca plange…ea traieste, simte...

poezie de Larisa Oancea (22 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocări

De-ncercări e plină viaţa şi-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putinţă, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorţii fără-a ţine cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurşi la vale ca un râu.

Provocări nemilostive şerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viaţă fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaşte din cenuşă şi suspin.

Învăţăm cu-nţelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează şi e leac în univers,
Cel ce-şi poartă cu credinţă sufletul mereu curat
De obstacole va trece şi de rău eliberat.

Preţul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni şi iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las

Las dragostea-mi înfometată
Să-şi ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secaţi să plângă
În hohot dupa el
Şi inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieţi-mi să se-arate
În chinuri şi în suferinţă,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul să-i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-şi strige neputinţa
Şi glas, durerii de-o viaţă-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând să ştiu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul de lângă râu

Mesteacănul de lângă râu
Îmi ţine sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubeşti sau m-ai uitat.

Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranţe dându-mi să te-aştept.

Veneau cascadă veşti spre noi,
Poveşti iscate de-amândoi,
Împreunaţi sau separaţi
Dar nicidecum uitării daţi.

Încolăciţi eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ştiu, micuţă impostoare! ...

Mă mir de unde noaptea adună-atâţia aştri,
De şi-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzleţe, mă văd în ochii-albaştri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.

Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Şi din paleta toamnei ai înşfăcat culori.
Te ştiu, gingaşă fată, micuţă impostoare,
Cu buze senzuale şi ochi seducători!

Din cozi de la comete, pomezi pentru carnaţii,
Ai şterpelit ca furii şi ton de galben grâu.
Cum buclele ţi-s blonde, cu ele-atragi bărbaţii,
Ce sclavi ţi-s la picioare, dând firii liber frâu.

Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls şi împletite-s, cu şic, în părul tău.
Socot că mi-eşti sortită, tu înger mi-eşti, grădină
Şi-un cuib plin de dorinţe în piscuri de Rarău...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!