Serioase/triste despre eternitate. din, pagina 9
Scheletului
Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic și vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, și var.
Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrându-te intact ca pe-o mumie,
Și ai crescut neturburat în mine
Așa cum scrie în Biologie.
(...)
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce a stricat adevărata eternitate, omul a căzut în timp, unde a izbutit, dacă nu să prospere, cel puțin să trăiască: sigur e că s-a obișnuit cu noua lui condiție. Procesul acestei căderi și al acestei deprinderi se numește Istorie.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sufletul este indestructibil și activitatea sa continuă în eternitate. Este asemeni soarelui, care, pentru ochii noștri, pare să apună pe înserate, dar care, în realitate, merge numai să-și difuzeze lumina în altă parte.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când înregistrez, sunt nevoită să rămân în prezent, să mă concentrez asupra cuvintelor, stărilor, nu mai umblu creanga prin trecut sau viitor; nu aș numi-o evadare, ci investiție pentru eternitate.
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit de lună pe mare
Din bezna nopții luna-începe să-și ridice capul;
Acum, un chip rătăcit și palid se-înalță jumătate
Deasupra mării: și-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se ivește-un trup de înecat, solemn, din eternitate.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beat de eternitate și atras de infinit mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătățile de azur și transcendente de nori.
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui colonel care se plimba cu iubita prin Cimitirul Eternitatea
Colonelul plin de-amor,
Cu soții împrumutate,
Cum e omul muritor...
Umblă prin "Eternitate"!
epigramă de George Lesnea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ca o fugă
E viața ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiași veche și eternă luptă
Și greu tribut va trebui să-i dăm.
Că este așa și altfel nu se poate,
O știm de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi și în eternitate,
Ca niște judecăți sacerdotale.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie
Te strang in brate, dulce te sarut,
Inger de lumina, ingere de lut,
Si-n brate-am sa te port in infinit,
In dragostea ce nu are sfarsit.
Imbratisati sa trecem in eternitate,
Doi ingeri albi si fara de pacate,
Doi luminosi luceferi, in cerul de apus,
Cand lumea-n pulberile vremilor s-a dus.
poezie de Ion Vanghele (20 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care influențează gândirea timpului său, influențează gândirea tuturor timpurilor care urmează. El își pune amprenta pe eternitate.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!