Epigrame despre dudau florin poezii, pagina 9

Din Rai a apărut cândva
Cea care-mi este azi soţie,
Ca o lumină-n viaţa mea,
... Acuma am fotofobie.

Cu Romeo, cel din carte,
Mă întrec în căsnicie:
Cu iubirea - sunt departe,
Dar îl iau la tragedie.

Tobă, caltaboş, piftie
Eu pe masă le aştern,
Dar mai fac şi alergie...
La cârnaţii din Guvern!

N-o fac aicea pe bolândul,
Eu sunt un tip cum se cuvine,
Dar nu pot să mă-mpac cu gândul
Că s-a îndrăgostit de mine.

S-a demonstrat de-atâţia ani,
Politica înseamnă bani -
Plăteşti de vrei să intri-n ea,
La fel ca la vecina mea.

Eu şi draga mea, la bal,
Ne-am lăsat luaţi de val,
Iar pe mine, nu v-ascund,
Valul m-a cam tras... la fund!

Pe o vecină mai frumoasă
Am invitat-o ieri, la masă;
Nu i-a plăcut, că n-a mâncat,
Dar nu s-a plâns deloc de pat...

Vorbeau doi guvernanţi isteţi:
Românii au vreo şapte vieţi,
Dar au şi un defect – pe ei,
Nu au la fel de multe piei.

Când o ispită dulce, femeiască,
Mă tulbură c-un evident motiv,
Mă rog la Dumnezeu să mă-ntărească,
Dar iau şi o Viagra, preventiv.

Aşa succes de larg ecou
El n-a sperat măcar în vis:
Când moare-n scenă ca erou,
Îi strigă toată lumea: Bis!

<< < Pagina 9 >

dudau florin poezii