Poezii despre despre un nou inceput, pagina 9
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina împușcată
Am împușcat o albinâ cu un salcâm
înflorit
cu alice albe de câmp
și culmea e că...
m-am nimerit!
Acum stau și mă privește
cum bâzâi și îmi vorbește șoptit
întinsă pe spate
despre mers și cer și despre
mai ales despre
ce-am simțit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cum să spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
așa cum stau agățate
pe cerul de hârtie
luna acceptă durerea
și naște o inimă mare
cât suflul exploziei de început
chiar nu știu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
și sunt atât de departe
locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopți cu lumină sălcie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofonul
cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
și visul era agățat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roșu șar
mant
transpirația se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agățate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz și atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte versuri ale Universului
Sfârșitul e început
Începutul e sfârșit
Răstălmăcește-le...
La început e cuvânt
La sfârșit tot un cuvânt
Și care e cel sfânt, sfânt...
Odihnă de frunză în vânt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit
Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.
Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.
Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.
Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.
poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfonso Churchill
Râdeau de mine numindu-mă Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaște stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munții selenari,
Despre căldura extremă și despre frig,
Și despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puținătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsați onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreția omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanța dintre Spica și Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanță din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de săptămână de poet cu pana-n mână
Început de nou decor,
În care alte și alte
Frunze vor pica în zbor
De pe crengile înalte.
Ram rămas la înălțime
Peste iarnă desfrunzit,
Până primăvara vine,
Asta-s, m-am obișnuit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!