desigur

Pace pe Terra

Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din faţa casei
Şi peste o crizantemă
Răvăşită de vânt...

Oraşul doarme
Ca un prunc nou născut,
După ţipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În faţa covidului.

Păsările cerului
Veghează întunericul nopţii.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniştea ta şi a mea...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori de vânt

desigur, despre poet
vorbeşte poezia lui
dar
şi pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceaşca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câţiva oameni
şi multe nopţi palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinaţi
rugaţi-vă
să mai însemne ceva
cuvântul

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreodată?

Aţi văzut vreodată
Nişte tigri zburători?
Sau vreo capră care
S-ascunde printre nori?

Aţi văzut vreodată
Un şoarec cât un om?
Sau vreo vacă care
Se urcă drept în pom?

Aţi văzut prasade
Cum se coc pe tei rotat?
N-am văzut nici eu, desigur,
Dar aşa v-am întrebat.

poezie de Cornel Banari (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Banari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul

astă noapte
elevul din mine trecuse la tablă
într-un coşmar
punctul, dreapta, sfera, dreptunghiul
integrale, grafice, şiruri, mă asaltau
cu voci distincte,
mă ameninţau cu examene,
abstracte desigur, le cădeam victimă,
între pereţii dreptunghiulari ai camerei
spaţiu real
calculam limita infinitului
ca un prizonier conştient,
suma semnelor mă sugruma cu reliefuri evoluate
într-un peisaj avangardist,
din care poţi evada iubind.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea de pe urmă...

Vă rog, iertaţi bădărănia mea de moldovean

Din stânga Prutului, şi fără educaţie aleasă.

Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...

Dar nu, eu nici aici nu sunt în Ţara mea, acasă.

În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,

Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.

Chiar n-ai tu, Ţară, pentru mine un şopron,

Ce m-ar adăposti de friguri şi de ură?!

Chiar nu găseşti tu, Ţară, pentru mine-un vad,

Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, jegoasă moarte

Te aştept, jegoasă moarte,
Ca să-ţi trag un pumn în bot,
Cu tine să mă socot,
Căci te crezi, desigur, foarte.

Îmi produci scârbă în toate,
Dar să ştii... mă doare-n cot,
Te aştept jegoasă moarte
Ca să-ţi trag un pumn în bot.

Vreau să fac multă dreptate
Şi din viaţă să te scot,
Jur că te termin de tot
Nu oricum... ci ca la carte.

Te aştept, jegoasă moarte!

rondel de Vladimir Nichita (19 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuneai relaxat să te uit conştient

palmele care-au lăsat urme pe uşi
au fost cândva cărăbuşi
pe care îi coloram cu guaşe diluate
şi aşa, pe nerăsuflate,

îi trimiteam pe acele poduri de gheaţă
din Atlantida
şi nu făceau faţă

alunecau ca proştii la intrare-n oraş
iar cactuşii îi luau pe făraş
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit

şi ar fi revenit
pe uşile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume

ci de la palmele care
s-au întâmplat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelica noastră istorie

Fără hormonul în cauză
nici nu se pune problema
fericirii poporului român
Desigur
din motive pur subiective
starea respectivă
se reportează
popoarelor limitrofe
pentru o dată necunoscută
Că doar nu degeaba
suntem noi
generoşi până în măduva
oaselor
Şi avem atâtea băi termale
pentru alţii
Noi ne facem că existăm
doar prin muncă
Restu-i viitor de aur
Aurul strămoşilor noştri
dacii cei angelici

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (25 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza văduvă

Când un poet vedem că moare,
Ce se întâmplă cu-a lui muză?
Desigur, faptul n-o amuză,
Devine văduvă, se pare
Şi-atunci, un alt poet e-n stare,
Să-i ceară mâna, are-o scuză
C-a divorţat de-a sa, obtuză,
Ce plagia la întâmplare
Dar urmărită de blesteme,
Şi cu cel nou avu probleme
Azi, văduva cea avizată,
Cu sexapil ce-ncântă satul,
Îi reproşează nevrozată,
Că nu-i "viril" ca răposatul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sute de minciuni

N-am căutat culori pentru iubire
Şi nici cu firea nu m-am rătăcit,
Te-am invocat pe tine, fericire,
La poarta unor vise... de zenit

Desigur, relevant a fost apusul
Şi-acele braţe lungi ca o ispită,
În care tremura tăcut... sedusul
Şi fraza împăcării... nerostită.

Vor arde-n seri, uitate felinare,
Flăcări de dor ascunse în tăciuni,
Dar când trecutul... poate fi uitare,
Unde vom pune, sute de minciuni?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!