Poezii despre covor, pagina 9
Joc cu perne
Joc cu perne
Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
și-a oricui
a făcut șapte pui
pufoși și moi,
care, jucăuși
ca niște pisoi,
se ascund după uși.
Seara, după o joacă năucă
adorm pernuțele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat,
în dulap
și pe covor.
Cu grijă firească
le ridic ușor,
să nu se trezescă.
[...] Citește tot
poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri cu suspine
Sare pe covor,
Îmi lipsesc zâmbetele tale.
N-am vrut să fie prea ușor
Doar iarna găsești portocale!
Ne privim doar în gând
Cu dorințele-n cătușe,
Nu vreau să stau la rând,
Vara, ai grijă la căpușe!
Te găsesc într-un parc
Mergând spre mântuire,
Cupidon n-are arc
Toamna, pisicile fug din mănăstire!
Nu știu, mă vrei, te am,
Tabloul nostru a rămas un nud,
Vând fericire doar la kilogram
Primăvara vine, suspini, te aud!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna copiilor
Când vine toamna la țară
Ies copii pe ulicioară.
Cu frunzele-n dans se prind
Și aleargă după timp.
Zeul Cronos îi veghează,
Toamna îi îmbrățișează,
Le așterne din flori multe
Covor pe care să zburde.
Până coboară din munte
Iarna cu stele mărunte,
Culoarea galben-aurie
Le face altă bucurie.
Le pune-n spate ghiozdanul
Cu mate și-abecedarul,
Iar când sună clopoțelul
Merg la școală... cu cățelul.
poezie de Dumitru Delcă (17 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresiv
Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.
N-am meteor
Și ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...
De singur... zac,
M-au lăsat toți;
Ca-necu-n lac
Când știi să-nnoți!
Mai am o șansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonieri ai depărtării
Privesc cum roua dimineții
se transformă
în flori de crin,
elixirul vieții
din roșul macilor
se revarsă peste dorul nostru,
lacrimi vărsate
în marea uitării
împrăștiate de vânt
sunt pietre poleite de argint,
fulgii de păpădie
se aștern ca un covor alb
de lumină,
acoperind pământul
dorul tău deapănă firul
smerit al timpului
o adiere rece
și îngândurată
ne trezește din rătăcire
suntem prizionierii depărtării
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 11 comentarii până acum.Vacanța de vară
Soarele strălucește pe cerul senin,
Plutind ca o imensă minge aprinsă,
Deasupra valurilor ce nesfârșit vin,
Destrămându-se pe plaja întinsă.
Nisipul auriu împodobit cu cochilii,
Ca un covor așezat lângă mare,
Este un paradis al întregii familii,
Care se bucură liniștită la soare.
Copiii construiesc în nisip castele,
Înoată sau se bronzează la soare,
Ori stau liniștiți sub colorate umbrele,
Ce minunată este vacanța mare!
poezie de Paul Aelenei Jr. din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...un timp am locuit
... un timp am locuit în părul ei roșu mereu mirosind a pantene proV,
visele îmi erau voluminoase, ochii ei mari, verzi cum sunt mările caraibilor,
sânii ca turlele bisericilor rusești, buzele zaharisite a la turk, coapsele cum erau calele corăbiilor olandeze, pielea fină de parcă mângâiam un covor iranian,
și glasul ei adus din insulele africane stăpânite de portughezi,
un timp am locuit pot spune ireal de frumos.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Vine seara
Vine seara, cerul se deschide,
Pică stele-n suflete cu dor,
Căutările... sunt mai avide,
Clipa trece parcă... mai ușor.
Vine seara, umbre și lumini,
Vântu-aleargă-n liniște afară
A-ntomnat cu visele-n vecini
Și în șoapte dulci le înfășoară.
Vine seară, dragostea îmbie,
Cu nectaru-i dulce-mbătător
Vrea la tine-n brațe să se suie
Și să te răstoarne... pe covor.
Vine seara... tandră ca o boare,
Ca o șoaptă... spusă-ncetișor
Și în trupul tău ca o chemare
Este vremea, mistic, să cobor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!