cornel dinu

Numai năvod să nu-ţi fie

inconştienţa dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaştină orăcăindu-şi zoaiele
sub veşmâtul existenţei terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
şi te trezeşti smolniţă dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ţi mistuie şi cenuşa bocită
de mila lui dumnezeu

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva

ce părea să emigreze din intimitatea
felului meu alb-negru de a fi
fusese de fapt o curbă dolorică
am avut nesăbuinţa să aflu
că cerul din gura sinelui meu
şi-a revendicat-o
leagăn rogvaiv în care se copilăreşte
drama viitorului
introspectat de iluzia supravieţuirii

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Eleodor Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

din prefăcătoria cupelor pe care discordia
le-a ciocnit aseară cu lauri
sângerând pe fruntea României Mari,
o zvastică în formă de papion
ţi-a făcut mătanie.
Era să te îneci cu dantura
duşmănoasei pioşenii faţă restriştea
disimulată în draci mâncând viitor
din tălpile iadului.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba-i de întuneric

triluind mieroasă în gura somnului solar
cerul
trezi grijile ieşirii luminii la muncă
pe fonta dimineţii
încinsă cu jar din crengi de abis
stropii de moarte stelară
dănţuie pe gustul
Celui ce-i preface plânsul veşniciei
târâtoare pe pământ
în şarpe cu clopoţei de sete caniculară.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linii întrerupte (I)

De când mor
şi nu mai termin!...

*

Să respiri mereu
aerul
strivit între două mâini
care numai de milă
se strâng...

*

De mila dărâmăturilor
nu te poţi bucura mai mult
decât de liniştea de sub spânzurători -
trebuie
să-ţi duci greutatea lacrimilor
până în vârf!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele mele

se sprijină pe speranţa că dându-le
să mănânce dulceaţă de urzici
vor fi mai puţin anemice
în indiferenţa
faţă de apa chioară scurgându-se
prin crăpăturile putredelor nehotare
ale delirului din literatură.
Fac exerciţii de rezistenţă la junghiurile
cu care ciulinii criticii autohtone
strâmbă logica limbii române.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii mei te cutreieră cu îngeri
înşelaţi de vise.
Le-au înmugurit privirile
în imagini cu trupul tău descompus
pe un batic purtat de uitare.
Alergi pe cărări de toamnă liturgică.
Zăpezi împăciuitore aşteaptă
să-ţi fie altar.
Te-aş pătrunde cu vapori
de vin mănăstiresc.
Aprinde-ţi cărbunii adormiţi în candelă
şi fierbe-mă sfânt.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează
gestul,
ci restul
ce urmează.

catren de Cornel Stelian Popa (16 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu ştiu să plâng, învăţ
privindu-mă în viitorul provizoriu
al acestui Jurnal de moarte confuză.
M-am plictisit de muzica
norilor
care mă acoperă cu
firimituri de cer dezacordat
aici, după gratiile nopţii.
Aş vrea să alung forma definitivă a jurnalului
în uitare...
Cu bustul gol, nu se poate.
Aşteaptă să-mbrace,
purtată de tine,
o ie cu miros de
lumină amăruie.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia cu zei nătângi

Armele vor un cont mai mare
şi dulci promisiuni se-amână
şi se mai rup bucăţi din soare
şi noi am vrea să ne rămână.

Prin forfota de griji nomade
secolu-şi face loc pe brânci.
Şi foamea ca un şoarec roade
corabia cu zei nătângi.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!