condamnďż˝-mďż˝ sďż˝ mďż˝ iert

N-aveam să le iert niciodată pe fete pentru că se urcau în decapotabilele alea de culoarea untului împreună cu băieţii care râdeau. Sigur, nu puteau să se abţină, dar te gândeşti întruna că poate... Dar nu, nu exista niciun "poate". Avuţia însemna victorie şi victoria era singura realitate.

Charles Bukowski în Şuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

.. mă iartă că am fost cum sînt
tăcut şi ruşinat
şi te-am iubit cu simţământ
şi tainic şi curat

şi eu te iert că m-ai iubit
şi n-am ştiut că sînt
ales de tine şi subit
şi fără simţământ...

poezie de Iurie Osoianu (18 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală: Prostia o înţeleg, bădărănia n-o iert!
Tândală: Tradu, Păcală!
Păcală: Prostul e limitat de natură, bădăranul îşi joacă propriul rol.
Tândală:?!
Păcală: Aceasta înseamnă că primul plăteşte, iar al doilea o încasează!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (29 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare iar

Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?

E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?

Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...

Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul

Mi-aş fi dorit
să fi rămas cu mine
şi timpul
să fi stat în loc
dar tu călătoreşti mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău privind semeţ
dar te-ai pierdut
iubitule, în iarnă
şi asta,
niciodată, n-o să-ţi iert!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui judecător care mă trecea lipsă în registrul tribunalului din Constanţa, chiar când eram prezent

Mai riguros ca un vagmistru
Tu mă dai lipsă în registru,
La tribunal când sunt prezent.
Îţi iert cu milă răutatea,
La gândul că posteritatea
Pe veci o să te dea absent!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot fără ea (Ducu Bertzi - ,,M-am îndrăgostit numai de ea")

"Eu care voiam într-una alt şi alt decor",
Când iubita mă înşală, nu îmi e uşor,
Mă mai vait ‒ mărturisesc! ‒ de-mi vine ca să mor
Şi apoi, ca să rezist, o iert şi... fac amor.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Eu iert, dar n-am să pot uita...
Cei ce-au fost dragi în viaţa mea
Şi au crezut că i-am trişat,
O viaţă gândul şi-au pătat.
Nu cred că lacrima ştergând,
Reînvia-vor jurământ
Prin care zidul indulgenţei
Va sfărâma cercul demenţei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume bună

Duşmanul meu murea şi-aşa inert
M-a invitat la patu-i ca să-l iert.
- Să ne-ntâlnim, zicea,-ntr-o lume bună
Fără invidii, ură sau minciună...
Dorinţa lui mi s-a părut blestem:
Cum, lume bună, dacă ne... vedem?!

hexagramă de Bienstock şi Curnonsky din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu pot să uit şi nu pot să iert

Oripilat de tot ce s-a întâmplat,
Scormonesc cu îndârjire
În munţii de cenuşă
Poate găsi-voi un ochi încă viu,
Un creier încă meditând,
o inimă încă bătând.
Caut cu disperare ultimele silabe rostite de bunicul
înainte ca flăcările să-l fi mistuit
Scormonesc cu degetele sângerânde, căutând
Un semn de viaţă din multele care au trecut pe aici.
Răscolesc firele de cenuşă
În speranţa de a găsi o amintire
care să mă relege de cei iubiţi
Inutil!
Totul e cenuşă, mormane de pulbere
Rău-mirositoare. Moartă
Ca morţii arşi fără vină.
Renunţ să mai caut dovezi
Ele se află în viscerele mele, săpate în inima
Şi-n sufletul meu, martore ale celor ştiute

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!