Toate rezultatele despre coleg, pagina 9
Aroganța, ignoranța și incompetența. Nu este un cocktail prea drăguț al trăsăturilor unei personalități în cea mai bună situație dată. Nu e un cocktail prea bun nici la un coleg de muncă, și nici la un șef al statului. De fapt, la un lider, este un cocktail letal.
citat din Graydon Carter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Așa-i mult mai bine. Mă bucur, Lucian, pentru decizia înțeleaptă pe care ai luat-o la timp. E bine că știi să te descurci în asemenea situații, că ai o anumită autoritate asupra lor, deși n-aș fi crezut, după felul în care te porți de obicei cu colegii tăi...
Lucian: Sigur, Nick... Prieten, prieten; coleg, coleg; dar în cazurile de strictă necesitate, sunt totuși comandantul lor, iar ei trebuie să înțeleagă acest lucru și să-mi dea ascultare, atunci când e nevoie.
Nick: Bine, Lucian. Perfect! Iar când ne vom întoarce la nava voastră, vă veți lăsa cu toții armele pe care le aveți acolo; toate armele... Și nu le veți mai lua niciodată asupra voastră, pentru că aici, pe această planetă, nu veți avea niciodată nevoie de ele, nici în oraș, nici în pădure, nici în altă parte. Trebuie să înțelegeți acest lucru, vă rog!
Lucian: Desigur, Nick. Regret cele întâmplate și-mi cer scuze în numele meu și al colegilor mei. Promit că nu se va mai repeta. Te ascultăm și ne supunem condițiilor tale.
Nick: În regulă, Lucian. Așa este, într-adevăr, mult mai bine! Iar colegii tăi ar trebui să-ți mulțumească și să înțeleagă că după acest mic incident, numai datorită ție rămânem în continuare prieteni.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu m-aș considera
Motto: Schizofrenia și paranoia îmi sunt mai dragi decât cumințenia
Dacă nu m-aș considera
Coleg cu Dante Aligheri,
Nu aș mai scrie un cuvânt,
Unii râd disprețuitor,
Dar eu am cunoscut toate treptele,
Am urcat din Iad în Paradis,
Ce știe omul care cu multă umilință
Se-nchină idolilor de la fiecare intersecție?
Ca să iubesc un om- poet,
Trebuie să mi-l asum ca pe un frate.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi avut blana chiar din iarna asta, erau bani stricați la clima dulce ce fusese... în schimb ar fi "epatat" cu ea pe doamna în gri, pe marchiza de la conferințe. Cu o mișcare din șolduri își potrivi cordonul pardesiului, ca ieșea uneori în jos, și, luîndu-și pasul elastic de june, intră pe o ușă laterală a Casei Școalelor, înainte se uită însa cu precauțiune în stradă. Nu cumva să treacă din întâmplare vreun coleg și să-1 zeilemiscască o lună întreagă la birou.
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfantul Vasile, cu Învierea
La Înviere, dând cu parul,
Blestemul este chiar nepotrivit!
Când clopotul anunță fix-Lumina!!
Blândețea e vărsată la canal
Și astfel insul cel cu rău tivit
Ne poruncește ca un general.
"Ne-am strâns în România, furnicar!"
(Întunecații jubilează)
Și chiar Vasile-Sfântu-i pensionar:
El tot așteaptă un coleg cu EU
Ca să clădească-un CENTENEU...
Vă spun să nu mai combinați
Victoria cu prelungirea!
La Bunătate fiind inhibați
Ne va ucide însăși Pustiirea!!!
poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un viscol
acasă din cocaină atât
de emoționant încât
simțeam lacrimile că îngheață
drogul ne dă puteri
și aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului șefului și nu înțeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbușit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La invitația mamei lui Mihai, Lucian nu mai putea să se împotrivească. Porni alături de noul său coleg. Doamna Ristea remarcă de îndată că fiul ei era altfel îmbrăcat decât cum fusese când plecase de acasă și că ambii băieți aveau cam același fel de haine albastre, deci, un gând logic o străfulgeră rapid, dar deocamdată nu vru să-i dea crezare. Intră în casă. Băiatul cel chipeș, educat, se aplecă să se descalțe, fără a-i fi cerut nimeni să procedeze astfel.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd cum se așterne praful
Trece timpul, manuscrisul
Mi-a rămas de tot în urmă
Cu scadența care curmă
Indulgențele proscrisul
Mă întreabă vreun coleg
Ce mai lucru, de ce tac,
Cine mi-a mai pus capac
De nu pot să mă dezleg?
Nici nu știu ce să răspund
Câte am eu pe agendă,
Mi-am dat visul în arendă
Și privesc în gol, bolund;
Trece timpul, manuscrisul
Văd cum se așterne praful
Pălăria lui, cavaful
Că mi-a confiscat permisul!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul candidatului "ideal"
Sunt idealul candidat,
Din gură dau, ca un tribun,-
Mai multe tabere-am schimbat,
La critici sunt perfect imun.
Din naștere-am fost programat,
În vârf, oricând, să mă impun.
Sunt idealul candidat,
Din gură dau, ca un tribun.
Partide multe am scindat,
Numai așa, să mă răzbun,
Când un coleg de la senat,
S-a supărat că mă opun.
Sunt idealul candidat.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieten cu timpul
Viața îmi face cu ochiul și eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalță
Ca un cățel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, să mp bucur privindu-le.
Așa le-aud mai de aproape trilu...
Mă așez pe o bancă și scriu versuri.
Mi-șez pălăria pe față, ascunzându-mi în umbră ridurile
Și-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-și voie să se așeze pe bancă, lângă mine. Se așază...
Și sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparație cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluș de idealuri și de vise...
Ma întreabă de vreau să gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei și sfinți în mica mea călătorie prin ani.
Mă uit cu coada ochiului la el și văd,
Că este cu mult mai bătrân ca mine
Și are mâna grea, lăsată pe lângă corp.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!