Poezii despre chipul mamei, pagina 9
Lacrimă de soare
Sădește lacrimă de Soare pe chipul mamei - vis și zbor -
Înger din sete de lumină, poem născut din adevăr...
E vară-n suflet și lumina se-mparte-n inimi creștinește...
Liana netezește calea și drumurile ne păzește.
E astăzi blândă adiere, un fluture, semn al dreptății,
Simbolul de purificare pe culmile eternității...
E curcubeul peste care, revarsă flori de liliac
din cupa florilor, lumina... E neam din neamul geto-dac...
E libertatea și unirea cu dragostea de neam. Ea e
Pe veci, eterna bucurie, e infinita dragoste...
Ea luminează astăzi drumul etniei macedoniene,
Lucind, simbol solar, în imnul nepieritoarelor însemne.
Este a treia sărutare lipsită de trădări și fast,
E-n amintirea tuturora, căci pe vecie ne-a rămas.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Între mamă și fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul și-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganța, cu farmecul ei de demult.
Când mama, ușor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce și-a scos din picioare șoșonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud intrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"
Dar nici duioșia asta nu stoarce răspunsu-așteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie mă extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă... și-apropo, arăți minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă și fiu.
Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme și-a frânt?...
Mă ascund în clișee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău frumos
Ești mult mai mult decât pot să rostesc
Zidurile acum mi se prăbușesc
Îți simt mâna fină trupul cum mi-l cheamă
Timpul trece-n grabă, nu am nicio teamă
Mă gândesc la tine, simt că te doresc
De-al tău trup fierbinte vreau să mă lipesc
Să mă ții în brațe-n fiecare zi
Chipul tău frumos să îl pot privi
Să îți simt căldura, să mă copleșească
Sentimentu-acesta să nu se sfârșească.
poezie de Melinda Palmer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Free solo
E soarele blând jucându-se
pe liniile fine de pe chipul mamei care mă-nfrânge,
un cântec de doliu plutind
printre casele albe,
punctulețe pe piele, pernuța înfiptă cu ace și mi-e frică sau frig
sau de amândouă.
Trec printre oameni ca printr-un hol plin de manechine, forme lucioase și reci, unisex.
În mintea mea luminițele se sparg pe rând,
îmi mor micile fericiri.
Nu-i aproape nimic rămas aici de care să mă agăț,
fac free solo pe un perete aproape drept, caut micile crăpături de pe inima ta unde să strecor o frânghie de susținere.
Orașul în care am crescut nu va fi același
în care o să trec
de partea cealaltă a ceea ce nu cunosc și mă sperie,
îmi promit, în autobuzul de seară,
cât totul se întunecă din mers, se cutremură un pic și mă sfidează.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri albi
Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.
poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întinde mâinile, copile
Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopți a stat cu tine, atâtea griji o copleșesc...
Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-și dorește ca fiul ei să crească mare!
Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credință
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferință.
Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.
Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândețe
Si să-nțeleagă si părinții care ajung la bătrânețe...
Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viață, si in brațe ești darul ei dumnezeiesc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catre mama
Suflet bland din care m-am nascut,
Apa curata ce mi-ai dat, eu am baut,
Iar gandul tau mereu spre mine indreptat,
M-a ocrotit, m-ai protejat.
Catre mama indrept fiecare rand.
Cand va citi, sa-i vad chipul luminand.
Scumpa mea fiinta, din care m-am nascut copil,
Esti totul pentru mine, iti ingenunchiez umil.
La bine si la rau, cu mine ca un juramant;
Plansetele mele, in bratele tale obosind
Si fiecare suras al meu, in inima ta traind,
Intrept catre mama fiecare cuvant.
Curate sa iti fie clipele din viata,
Caci le meriti din plin.
Sa nu uiti nicioadata a mea recunostinta,
Pentru ca din tine sunt darul divin.
[...] Citește tot
poezie de Anca Todor
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te legăn ...
Să te legăn pui de om,
Cum adie frunza-n pom.
Să te-adorm al meu fecior;
Ochiul să-ți văd zâmbitor.
Să-ți mângâi chipul senin,
Fața ta de serafin...
Leagăn să îți fac din mâini,
Cum e vatra pentru pâini.
Într-un balansoar s-anin,
Lângă focul din cămin,
Să îți murmur cântec nou;
Te adoarmă-al lui ecou...
Să dormi greu, ca într-un vis
Vegheat de al meu surâs.
Să adormi în cântece,
Fără griji, ca-n pântece.
Dormi bine, copil poznaș
Cu trupșorul tău gingaș.
Zglobiu ca un fluture,
Să zbori ca un vulture.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
Surpate maluri pe obrazul mamei mele.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pecetea
Pecetea de pe brațul tău,
E chipul meu când ațipeam,
Sărutul, când te sărutam
Și de neșters va fi mereu.
Poate că o să-ți pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe brațul tău
E chipul meu, când ațipeam.
În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum știam?
Sărutu-și caută ecou.
A fost o vreme când eram
Pecetea de pe brațul tău.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!