capul de zimbru

Fugă postmodernă XXX

Ai intrat în mine ca un zimbru
ţi-am spus de atâtea ori că nu-mi plac broderiile
Eu am nevoie de un război de ţesut
cu iţe, urzeli, bătături, spată,
să-mi treacă şuvoi fiorii prin spate
suveica s-o simt ca pe-o lostriţă

Peste tunsoarea mea chilug
ador luna fiindcă îmi dă luciu
de bolnavă totală adusă la reflexoterapie,
parcă îl văd pe ultimul războindu-se cu mine
el nu mă mai scotea, scâncind, din psihi mu
Sufletu'! Să mă scutească, îi zic, de angeli şi rondele,
nu sunt poetă de nişă, nu mă-mbrobodeşti
c-un haiku. Nu! Eu vreau epopee!
Doar lângă zimbrul meu, animal fioros,
mă-ncearcă atâta plăcere, chinuindu-mă...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Angela Marinescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veştmântul

Sunt cel care-ţi invidiază
pământul
sub care stai,
căci ţi l-ai aşternut pe tine
furându-mi-l, călcând în vârful degetelor
(precum umblai când îmi păzeai de larmă
somnul);

tu nu mi-ai dat răgaz
nici să-ntorc capul
Şi mi-ai furat pământul
sub care trebuia eu să m-aştern.
Nu ţi se potriveşte, în zadar.
E prea mult şi prea greu
Şi, totuşi, l-ai îmbrăcat

Şi nici n-ai mai întors capul
să te priveşti în oglindă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

B blb blb b

eu blb blb blb cer să îmi văd
la aparat copilul decapitat: uite sunt
chiar avraam - capul său
rotit înspre orele 12
(?!) în patul
de vreascuri anii printre capetele de împărat
capul co
pilului meu veritabil veşnic verde
vioi copilul blb, minus doi
printre oi
umblu cu foarfeca-n mână
cer bucle de sacrificiu mi
am lăsat şi mustaţă bl
b blb blb b

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva...

De-atâtea ori te port în gând
Te port fără ruşine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aştept s-ajung curând, curând,
Să stau la braţ cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ţi pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aş avea vreo şansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt şi la liră un lied,
Să aflu acea flanşă...
Romantic nu ştiu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar ştii
Că nu-s atât de-oribil...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Prietene, de vii în ţara mea
Şi vrei să afli totul despre ea,
Ascultă-o rapsodie de Enescu,
Citeşte un poem de Eminescu,
Priveşte "Pasărea Măiastră",
Ori mergi la marea cea albastră,
Contemplă "Gânditorul" din argilă,
El în istorie e prima filă!
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,
Spre el drapelul ţării mele-i înălţat.
Urcă pe munţi, coboară spre câmpii
Şi prinde-te în jocuri de copii.
Mănâncă borşul românesc cu cimbru
Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru.
Intră să vezi o veche mănăstire
Şi sufletul ţi-l umple de iubire.
Prietene, de vii în ţara mea,
Aş vrea să afli multe despre ea;
Te voi primi cu pâine şi cu sare,
Venirea ta va fi o sărbătoare!

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut! Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: Abia acum începe iadul. S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul. Sfinţii sunt înainte-văzători.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţă un pic la gândul din capul tău, rămâi deconectat ca simplă fiinţare, prezenţă sau "Eu-Sunt" şi vei realiza fulgerător că ai dat jos din spinare cea mai sufocantă povara. Doar gândul din capul tău te-a făcut sclavul acestei lumi şi fricilor muribunde ale efemerului corp ce pâlpâie în tine. Tu nu eşti mintea, tu eşti Infinit, eşti fără formă, eşti Nenăscut!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la Adrian Păunescu

Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreţ care vrăjea prin timbru.

Cu măreţie sobră în gesturi şi priviri,
Asemeni unui vultur neliniştit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulţi se tem.

Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuţişul limbii dezmiardă sau despică.

Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui ţesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.

poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Uşile mi-au păşit pragul trupului.
Au înflorit ferestrele. Oftează o treaptă!
Trenurile fac baie în gara de nord.
Un porumbel abureşte o insectă naivă
să urce la bord...
Râde în sala de deşteptare
un scaun în folosul comunităţii.
Bălţile îmbrăcate în gheaţă au plecat la mare.
Tu stai cu capul pe umărul meu
eu cu capul pe şină
Casa nu vine!
Nu se aude!
Uşile mi-au păşit pragul trupului
şi-mi curge pe obraz vaselină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată a ieşit domnul Iacobache, primarele, cu slujbaşii; şi Ghiţă, cel mai spătos şi mai de ispravă fecior boieresc, s-a crăcănat în capul satului, cu mânile-n şolduri, şi-a dat căciula pe ceafă şi a prins a striga cumplit, cum îi era obiceiul, de s-auzea până-n vale, peste zece hudiţi: — Ascultaţi... oameni buni!... Vine apa mare şi ia podul! Ascultaţi... poruncă boierească: să iasă din fiecare liţă câte doi oameni! — Iar a început să buciume Ghiţă în capul satului...

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!