Poezii despre cafea si iubire, pagina 9
O iubire...
Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
și o voi face, chiar fără ajutorul tău
și voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
și voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi ști de unde-au răsărit
și voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puțin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru și vreau ca să te mint.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cafea
Am băgat deja limbuța,
În ceșcuța fermecată,
Dulce e precum frăguța,
Caldă, tare și-aromată
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a intrat primăvara în casă
Am răsturnat ceașca de cafea
Și o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-și ia energia din ea...
O mulțime de culori de primăvară
Mi-au pictat fața de masă albă ca neaua,
Eu nu știam că-i așa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...
Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca niște lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..
Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roșii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate
dacă mori din iubire
poți să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi așteptând
băiatul care aduce pizza
dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-și nasul discret
dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriți de frumusețea picioarelor
care poartă pantofi negri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La rădăcina dragostei noastre,
un înger scrie cel mai frumos poem...
Să bem o cafea și să vorbim despre noi,
privind mâinile toamnei
cum ne descheie la suflete...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ții minte
Se nalță aburul ferbinte
Ceasca plină cu cafea
Nume îmi umbla in minte
Aromă plăcere este ea
Mărie cu altă rezonanță
Nu lasă urmele adanci
Paseste cu iubire in viață
Fi fericită pe unde te duci
Si pasul să iti fie apăsat
Mărie să nu te lasi sedusă
Ori cine spune că i bărbat
Ascultă inima de e decisă
Să ardă iar ca jarul în foc
Si lacrima ca să sughite
Strigând că n ai avut noroc
Tu ia aminte si să ții mint
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubire, sete de viață,
Tu ești puterea creatoare
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare.
La icoană!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am iubire și respect
Am iubire pentru tine,
am iubire pentru țară,
Pentru timpul care vine,
pentru blânda primăvară.
Am respect pentru bătrâni
și pentru copilul mic.
Pentru toți oamenii buni.
"bună ziua", la toți zic.
Pentru bunii mei părinți
zi și noapte mă închin,
La Dumnezeu și sfinți
să aline al lor chin.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E viața ca o ceașcă de cafea;
Secretul e să ai cu cine-o bea.
Să-i sorbi caimacul cu atât nesaț,
Să nu fii trist când ai s-ajungi la zaț.
catren de Mihaela Banu (14 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubesc albastrul din inaltul cer,
Ce ma cuprinde cu lumina lui.
Ma simt imbratisata in iubire,
Iubirea nesfarsita a cerului.
Iubesc vesmantul verde al naturii
Ca pe o haina a Lui Dumnezeu.
Ating un fir de iarba, sau o frunza
Si simt iubirea in adancul meu.
Imi place zarea cu misterul ei,
Pamant si cer, in stranie-ntalnire.
As merge pan-acolo-n pas domol
De-as sti ca si acolo e iubire.
poezie de Iulia Comaniciu (februarie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!