biserica neagra

Spaţiul uitat

Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristeţe şi de paradis.

Raiul este negru şi-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.

Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul ştie –
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.

Am colindat cu tine peisaje, verdeaţă,
Ziua era rouă, noaptea era viaţă,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spaţiul uitat, iubirea colorată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(In)tranzitivitatea educaţiei

Eu (mă) educ
tu (te) educi
el (se) educă
ea (se) educă

NOI (NE) EDUCĂM

N. B.
Românul
corigent
la
educaţie

Se poate
domnilor

Repetent
prin
neprezentare

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (4 octombrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţie de metrou

Toate aceste chipuri fantomatice în mulţimea pestriţă;
Ca petalele pe neagra şi jilava ramură-mamă.

poezie celebră de Ezra Pound din revista Poetry: A Magazine of Verse (1913), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament (CIV)

Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfăşate
În scutece, sufocate
Aşteptând cuminţi vinars.

Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ştergar împăturită
Integrează-n absolut...

Un scaun masiv, din lut
Ţine om din lut în braţe
Şi două pahare, soaţe
Cu vinars s-au tot umplut...

O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cult personal

biserica mea
numiti-o constiinta

de cate ori
ma prinde somnul
la ceea ce sant

mai pun o caramida
in rostul ei sfant.

poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta

Deschide ochii/ acum

pe munte sunt nori/ şi e ceaţă
un porumbel o lume
răzbate

spre preotul/ care a rugat
stânca/ biserică să fie

cântând împreună/ în atrium
a pace.

poezie de Alina Babcinetchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

zori de lapte
ca o vacă neagră
noaptea dă înapoi
iarba stelelor
poeţii scriu eternitatea
dinăuntru

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Apă neagră,
adâncă şi sumbră, nemişcată şi rece...
toţi oameni au trecut pe aici –
sau vor trece.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătunul

Cătunu-i risipit pe vale,
Şi oamenii l-au părăsit,
Bordeiele sunt dărâmate,
Biserica s'a învechit.

Pe drumul mare creşte iarbă,
Şi furcile de la fântâni
Stau veşnic neclintite'n soare,
Iar arborii par mai bătrâni.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez '89

Ei au o fundă neagră aşezată pe uşă.
Mănâncă şi beau îndoliaţi
Căci niciunul din ei nu are botezul...

poezie de Claudiu Ştefan Dumitrescu
Adăugat de Ereticul
Comentează! | Votează! | Copiază!