banii nu pot cumpara saracia.

Am înţeles

Am încercat sa înţeleg multe lucruri,
am plecat hai -hui prin lume
cu inima strânsă şi minte ascuţită.
Totul a fost bun, timpul si banii,
dar la urma s-au sfârşit..
am început să alerg ca orice sărac
şi vai, de lume...
M-am trezit lângă tine, goală trupeşte,
dar mai ales şi sufleteşte...
Am privit copacii goi şi cerul albastru,
lacrimi atingeau pământul şi florile plângeau.
Nu-mi era dor decât de mine şi de sufletul atins...
Iubirea nu se cerşeste, nici visele nu se îneacă!
Cine doreşte libertate, să se ducă,
banii n-aduc fericire ci doar
durere amestecată cu frunze de uită-mă, n-am timp!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul cum se drege
Eu nu pot înţelege
Si viitorul când începe
Eu nu mai pot pricepe.

catren de David Boia (10 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi vine-a crede?

Acum un an doream să fiu şi eu
Un bancher plin de bani, bogat de tot,
Cu fel de fel de beneficii şi c-o sută
De milioane de dolari în cont.

Un bancher potent pe Wall Street, acolo unde
Banii şi puterea se-învârt în aceeaşi horă,
C-un venit, mă rog, de nu mai puţin
De-o mie de washingtoni pe oră;

Cu ipoteci şi titluri de valoare-n buzunar,
Cu trepăduşi plasaţi în intersecţii şi pe axe,
Un bancher bine-înfipt pe Wall Street,
Care poate evita plata oricăror taxe.

Un bancher prosper pe Wall Street
Care-întoarce banii cu furca-n fiece minut.
Asta doream eu cam acum un an –
Şi asta doresc şi astăzi, dar... mai mult.

poezie de Ellis Parker Butler, 1869 – 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Suntem copiii celor care în '90 erau numiţi "golani",
Suntem cei pe care nimeni nu îi poate cumpăra cu bani.
România e moştenirea de bunici lăsată
Şi o vom apăra cât inima în piept o să ne bată.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte-mă

Nu-ţi pot descrie verdele
dacă nu te-mbraci într-o frunză,
dacă nu te-nchini către iarbă
sau dacă nu te uiţi în ochii mei.
Nu-ţi pot promite dulcele
dacă nu-mi dai un înger dintr-o buză
să mă rupă, să mă soarbă,
să mă fiarbă
şi să mă prefacă-n ceai de tei...
Nu, nu pot,
trăieşte-mă...!

poezie de Eugen Popiţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Acasă-am o soţie atâta de frumoasă,
Că ard de nerăbdare să-ajung la ea acasă;
Când sunt de ea departe, pe zei vă pot jura,
Că-aş vrea să-am două aripi, la ea să pot zbura.

Aş vrea să fiu un sculptor, să pot să o sculptez
În marmură de Paros, să imortalizez
Şi trupu-i de zeiţă, şi chipul ei senin,
Privirea-i languroasă, surâsul ei divin.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Acasă-am o soţie atâta de frumoasă,
Că ard de nerăbdare să-ajung la ea acasă;
Când sunt de ea departe, pe zei vă pot jura,
Că-aş vrea să-am două aripi, la ea să pot zbura.

Aş vrea să fiu un sculptor, să pot să o sculptez
În marmură de Paros, să imortalizez
Şi trupu-i de zeiţă, şi chipul ei senin,
Privirea-i languroasă, surâsul ei divin.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise şi dorinţe

În mintea mea aleargă
Mii de sentimente,
Senzualitate şi poate regrete
Şi îmi doresc să fiu
Vântul ce suflă în pustiu.
Să pot ţipa, să, mă eliberez
De năluci ce mă bantuiesc,
Apoi să mă nasc fluture o zi
Intensitatea vieţi să pot trăi..
Să fiu culoarea unui curcubeu
Să admir de sus, tot ce nu pot eu
Să zbor cu îngeri în cer
Şi să dezleg orice mister.

poezie de Georgescu Elena (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vreau

Aş putea să-ţi fiu enigma timpului strivit în struguri,
Sub picioare de femeie, într-o vie, în amurguri,
Pot să-ţi fiu şi alb şi roşu, nici prea mult, nici prea puţin,
Să mă simţi cum curg prin tine, aromat precum un vin

Sau de vrei, pot fi oceanul, o furtună trecătoare
Pot fi vântul verii tale, pot fi cald, pot fi răcoare
Pot să-ţi fiu oftatul tandru odihnit pe a ta piele,
Printre şoapte coborâte, lângă tine, dinspre stele

Îmi doresc să-ţi fiu sărutul veşniciei pe obraz,
Un apus pictat pe coapse c-un fior magic, turcoaz
Tu zâmbeşte, mă acceptă, n-am nevoie de mai mult,
Vreau să-ţi fiu adolescentul în al dragostei tumult

Pot să-ţi fiu o mângâiere, sau sălbaticul nebun,
O tăcere ce-ţi vorbeşte când la pieptu-mi te adun,
Iar de vrei, pot fi devreme, îţi pot fi mereu târziu
Tot ce vreau de fapt, femeie, este să mă laşi să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra filosofală

Eu pot orice, îmi spuse piatra,
Ai început cumva să-mi semeni,
Sfărâm, ucid, clădesc, nici Cleopatra
În măreţia-i, nu-mi era asemeni,

Eu pot orice, îmi spuse lutul,
Chiar neştiind de unde am venit,
Moartea mimează începutul,
Şerpii s-aşază în poziţia infinit,

Eu pot orice, îmi spusei tu
Uitări peste sărut, mort peste viu
Aş vrea să uit, tu antidotul meu la nu,
Eu pot orice, chiar să nu fiu...

Îmi spuse, pot orice, eu piatră seacă,
Eternitatea, necioplită am legat-o
De aripile păsărilor care pleacă...
Şi cineva, atunci, a ridicat-o.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!