SMS despre bal mascat ionel teodoreanu, pagina 9
Ierburile erau numai cântec: coruri de argint subțire ca tremurul stelelor și-al apelor.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avea altă inimă decât până atunci. O purta stângaci, o simțea tot timpul și se împiedica de ea.
Ionel Teodoreanu în La Mendeleni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i tinerețea? Ce rămâne-n urmă când îți vine să te uiți peste umăr, întorcând capul...
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Luli: Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îți aparțin. Nu-ți cer nici un sacrificiu. Eu îți cer, adică te rog, să fii tu.
replică celebră din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar la poarta casei tale veghează dragostea - și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoană din biserică.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe jăratecul rotund al cireșelor sare, sfărâind, o castană coaptă, acoperită de cenușă și cade... și zboară! De! am mâncat-o cu ochii!
Ionel Teodoreanu în Vrăbiile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea e hotarul dintre trupul și sufletul meu. E apa care curge printre îngeri și demoni. Dar cine poate fura o apă curgătoare?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul cobora treptele melancoliei, ducându-se spre mările amare care bat ultima treaptă a palatului ei palid.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Denisa Maria Schiopu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cărți atât de suveran frumoase în solitudinea lor înaltă, că din ele ar putea să răsară luna ca de pe zările solemne ale mărilor.
Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!