Poezii despre absent, pagina 9
Adânc în cugetul meu
Am coborât adânc în cugetul meu
M-am descoperit un prunc fără a fi zeu
Fără întrebări, fără să mă caut mereu
Amintirile lipseau, pluteam peste eu
Cu timpul eul meu a trecut deasupra
Amintirile-n timp și-au adunat zestrea
În nopți îmi plecau revenind cu primi zori
Acum nu-mi mai pleacă dorindu-și locul lor
Mereu în fața ochilor să le privesc
Ochii mei de gheață prin ele răscolesc
Gheața îmi arde sufletul cu-al ei torent
Doar corpul stafidit îmi rămâne absent
Zi de zi sufletul se chinuie de-un rău
Îl simt cum se zbate să nu cadă în hău
Hăuri lângă mine, între două lumi
Hăuri în cer, hăuri aici, restul tăciuni
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu
Nu pătrundeți în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreți voi să fiți...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-ați înșelat, m-ați mințit, m-ați rănit!
Nu știți să iubiți!
Vedeți viermi cum, credincioși, aleargă pe trupul meu?
Și se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-și trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Același Dumnezeu ne știe durerea...
Și foamea... și lacrima...
Așa cum știe că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion și-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele
Un titlu absent.
Nu mă judecați pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E... "nu-i"!
Cum oare-o fi senzația, o zi, de-a nu mai fi?
Căci și nimicul este... nu s-ar mai denumi!
Doar că nu este "a fi", este "a nu fi", un "nu-i"...
Absent, c-un loc și el; neant, cui te supui!
Că minus, sigur, este, cu certitudine-n balanță,
Altfel s-ar dărâma cumul, tot doar creanță!
N-ar fi lipsa, în minus, așa cum e, o esență
Și șir de număr, cifre... n-ar fi, n-ar fi valență?!
Și cât de explicabil este un nu, "nu mai e",
Cel nevăzut, ne "a fi"-ul, de antimaterie,
În neîntâlnirea-i lipsă, programic; ca și astru...
Ce-n negru nu se încrede, de pierit, de dezastru?...
Și neantul dus, plecat, ce-l ținem suflet, noi,
Cel ce-n întâlniri n-apare, ne apără de "apoi"?
Nu e mister nicicum, că nu-i mister nici el...
E-un punct; acul la zero! Neființa... cu eternel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de adio
Și ai plecat, n-ai mai avut răbdare,
Sau eu am întârziat prea neglijent,
Prea singură în ultima-ncleștare,
Eu am fost clipei marele absent.
Firavul trup de umbre tremurânde,
Mi l-ai ascuns mămico de cu zori,
Nemângâiat de degete plăpânde,
Mă rostuiesc spre ultime ninsori.
Mai sun și-acum la numărul de-acasă,
Că aș mai vrea să-ți spun câte ceva,
Sunt vorbe nerostite ce m-apasă,
Și uit că te-ai mutat altundeva.
Doar tata ți-a șoptit duios adio,
Mă simt mai vinovat cu un cuvânt,
C-aștepți să mă auzi spunând adio,
Prea singură și tristă în mormânt.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a facut lumea
iar apoi a început să scrie cu lapte
pe toate cuvintele
țesând cearșaful agoniei
cu toți oamenii
la toate calculatoarele
cu același colț de ochi simpatic
înfipt în umărul fiecăruia
își citea lucrările înainte să le corecteze
și, Doamne, erau pline de greșeli
cum să mai îndrepți atâtea erori?
de ce ne-ai pus la treabă, Doamne?
mestecam și eu în mamaliga mea
tu te scaldai în vise,
cel mic dădea cu picioarele-n burtică
Doamne, ce bine era!
parcă un început de lume
pe-o margine uitată de paradis
pășteau oile,
semănam cuvinte
și uite, rodesc toate în pagini
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Și se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform și diminețile-n amurg
Ca să îmi fii a nopților ispită.
Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfășor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Și-am să le cos c-o lacrimă de dor.
Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăcește încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.
Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul dus
E gândul, câteodată dus, un arhipelag de plauri plutitori
Și, te strecori în caiac strâmt, îți părăsind banchiză
Golit și de veștmintele udate-n lacrimi... doar valiză,
Plină ochi cu idei, păzite de-alți atâți înotători.
De atât uscat nu mai e chip de limpezirea minții,
Înnămolită adânc de aluviuni depuse, vechi canoane,
Netezind, ce-au rămas speranțe în fante, canioane,
O bilă... aruncată la întâmplare, uitând-ți până și copii, părinții.
E parcă-n lapsus timp, încețoșat ca-n nesfârșit muson
Se revărsând peste orice diguri, inundând și ultime tranșee...
Rămas doar istmul, ce-ar lega, absent, de-un fir de fee...
Te trezind brusc... de-un șușotit, din femininul de-un uitat bluzon.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima țigară
eu nu's de aici, nici de dincolo
degeaba voi mă căutați pe tragice poteci
sunt un etern absent prezent
de multe ori prea neatent
parcă dorm, parcă visez
deși sunt treaz
pe cer pășesc cârduri de gânduri somnoroase
de azi, de ieri, de nicăieri
eu am rămas aici
să stau, să pier
în universul ăsta efemer
ce să mai cer, ce să mai sper
stau trist și obosit pe un ciot de veac
dacă am țipat, dacă am strigat
aici nimic nu s-a întâmplat
e totul monoton și gol
zac în zbaterea inutilă a sufletului
sunt o foiță fumată a unui vis ucis
de oameni, de viață
hei tu ce stai în față
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!