Poezii despre Mania, pagina 9
Lumină din Rai
Lumină din Rai prin gânduri uitate
Şi oameni cuprinşi de-ale vieţii păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârşită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...
De-ar fi să spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată să te găsească iar,
Prin întuneric veşnic, te caut în zadar...
Cuvintele mele sunt reci şi deşarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierţi mereu Părinte şi nu cunoşti mânia
Când eu păcătuind, tot caut veşnicia.
N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuşi l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Şi mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleaşi gânduri false din suflet ponegrit.
[...] Citeşte tot
poezie de Andreea Palasescu (august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furiile
Nimic nu stăvileşte cortegiul stigian
Al furiilor care, cu mii de şerpi în plete,
Se-mprăştie prin lume, gândirilor încete
Să le aşeze-n faţă un dureros ecran.
La mesele bogate, unde domnesc tiranii,
Mereu le strică cheful aceste doamne stranii,
Şoptindu-le când lumea mai dulce li se pare
Că nu-i decât un nimeni şi-un tartor fiecare.
Iar celor ce izvoare se cred, de-nţelepciune,
Numindu-se ei înşişi a lumilor minune,
Frumoasele din Hades haotic se desfată,
Când goliciunea minţii cu degetul le-arată.
Cine frumos se crede, îşi va cunoaşte negul,
Cine curat se vede, îşi va vedea şi jegul,
Pentru că fără milă mânia lor loveşte
În cine sub perdele de soare se fereşte.
[...] Citeşte tot
poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesagerii negri
Există-n viaţă lovituri, atât de puternice... Eu nu ştiu!
Lovituri ca mânia Domnului; şi-n faţa lor un pustiu,
refluxul a toate care-au cunoscut suferinţa
se scufundă-n fântâna sufletului... Eu nu ştiu!
Nu sunt multe; dar sunt... Ele deschid răni întunecate
pe cele mai feroce chipuri şi mai viguroase coapse.
Poate-s caii de lemn ai barbarului Attila sau mesajele
negre-ale Morţii, explodând în noi ca nişte capse.
Ele-s căderile-n din suflete-ale tuturor Hristoşilor,
ale unor adorabile credinţe pe care Soarta le huleşte.
Acele lovituri însetate de sânge... trosnituri
ale unei pâini care din uşa cuptorului ne pârjoleşte.
Iar omul... Sărmanul... sărmanul om! El îşi întoarce ochii,
ca şi cum cineva, atingându-l pe umăr îl cheamă pe nume;
îşi întoarce ochii înnebuniţi – şi toate pe care le-a trăit,
un izvor de culpe,-n priviri încep să i se-adune.
[...] Citeşte tot
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie
Un diavol de albastră depresie
Se ţine de mine, bătrân şi cam bestie,
Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,
Ba vechile răni îşi deschid iar scursorile,
Cântă, diavole, mânia şi sila
Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,
Patima veche de beutură,
Ce mă pierdu în polara natură,
Trupul se tot fărâmă chircit,
Hrană la tot ce e mic, nenimic,
Cică trăia un sultan în Dubai,
Avea el o lepră şi-o boală de cai,
Vine la el un vraci plin de draci,
l-a vindecat cu esenţă de maci,
de unde şi negoţul cu opiu,
care-l făcu bogat pe Procopiu.
Dar eu tot depresiv am rămas,
Deşi am cetit mute cărţi şi m-am ras
Lună, sunt ca un bebeluş,
Mai am puţin şi renasc chiar acuş,
[...] Citeşte tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuţie!
Inima ne-o româniţi!
La mulţi ani, românătate!
De prin cele patru zări,
Cei plecaţi aşa departe,
Cei de peste mări şi ţări.
La mulţi ani, românătate!
Înecaţi de dor şi jale;
Am dat scumpa libertate,
Unde-i Horia să se scoale!
La mulţi ani, românătate!
Osândiţi până la moarte;
De la fiică scumpă, frate...
Nu mai este libertate!
La mulţi ani, românătate!
Cei cu inima română
De pământ legaţi şi poate...
Mai iubesc glia străbună.
La mulţi ani, români departe
Care-o muşti pe nedreptate;
Ai ales să -nduri de toate,
Şi-ai lăsat părinţi şi frate.
[...] Citeşte tot
poezie de Elena Buldum (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, Europa!
România e condusă de indivizi
cu mâinile pline de sânge,
care-şi pipăie necontenit sexul
şi propovăduiesc familia tradiţională...
Apoi, îşi numără valizele cu bani
şi gagicile care siluiesc limba română,
ei, semisfertodocţii, având mania grandorii
şi rânjetul irevocabil al mafioţilor pur-sânge!
Iubesc aproape totul, minus Ţara,
pe care-o violează şi o vând în
piaţa publică, bucată cu bucată...
Au nostalgia haosului şi tot ce nu le satisface
poftele animalice devine eroare sau păcat
împotriva spiritului lor de infractori născuţi
şi nu făcuţi...
Putrezi de bogaţi şi de ei înşişi, aceşti şuţi
[...] Citeşte tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preda Buzescu
De trei zile lupta n-a mai încetat
Şi tătarul pare c-a înaintat.
Dar Buzescu Preda vede cu durere
Floarea României ce pe vale piere.
Trece înainte pe un cal în joc
Ce varsă din ochii-i flacăre de foc.
Strigă cu tărie cetelor zdrobite
Ce la glasu-i mândru se întorc uimite.
Iată că nepotul hanului tătar
Trece pe-un sălbatec, ager armăsar.
Unde se arată pe întinsa vale
Prin oştirea noastră îşi deschide cale.
Iar Buzescu Preda cum îl întâlni,
Îi ieşi-nainte şi-astfel îi vorbi
— "Dacă nu ţi-e frică şi-ai credinţă-n tine,
O, tătare! vino să te baţi cu mine!"
Ei descălecară atunci amândoi
Şi se iau la luptă ca doi juni eroi.
Ochii tuturora cată cu mirare
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Wenlock Edge
Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliţi, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.
Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Şi pe vremea când oraşul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi – şi mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieşit în cale.
Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.
Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuţit,
Furtuna vieţii l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniştit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.
[...] Citeşte tot
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne Dumnezeul... (Psalm 88)
Doamne Dumnezeul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.
Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.
Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.
Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare
[...] Citeşte tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinind şaizeci de ani
Între treizeci şi patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între şaptezeci şi optzeci el este prada a o sută de afecţiuni.
Dar de la cincizeci şi până la şaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă şi împăcată – inima se bucură de-un binemeritat răgaz.
Am lăsat în urmă Desfrâul şi Lăcomia;
Am terminat cu Profitul şi cu Mândria;
Încă-s ferit de beteşuguri şi de şubrezenie,
Şi-s încă departe de vârsta decrepitudinii.
Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri şi munţi;
În inima şi-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor şi-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii şi cânt în gura mare.
Mēng-tē mi-a cerut un poem şi, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are şaizeci de ani,
[...] Citeşte tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!