Toate rezultatele despre +mai +vechi +mai +noi, pagina 9
Ceea ce am primit de la societățile vechi, noi îl vom da ca moștenire urmașilor, dar lățit, prefăcut și îmbunătățit și sămânța de viață depusă în sânul omenirii, dezvoltându-se neîncetat, va crește, va produce mugurul, frunzele, florile și poamele sale care vor merge tot înnoindu-se. Căci acesta e cursul societății omenești.
Alexandru Odobescu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cei vechi dădeau educație înaltă unor robi care să le crească odraslele. Trebuie să se dea femeii instrucție, pentru că e om, pentru că e semenul bărbatului, și nu pentru că e mamă de fii. E numai o perioadă a vieții în care femeia e mamă și ar fi nedrept ca restul vieții să și-l petreacă într-o neștiință dobitocească.
citat clasic din Sofia Nădejde
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paul Georgescu dă sfaturi si retete de "axiologie" poetică, stabileste noile criterii, dezavuîndu-le pe cele vechi: "Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs si în introducerea unor criterii valorice în poezie, ca «lung» si «scurt», crearea unor opozite false între modalităti poetice de expresie, ca epic si liric.
Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un terorist are o forță stranie, chiar și asupra celor mai mari puteri. Poate arunca bombe la Casa Albă fără nici o teamă, pentru că ceea ce ai tu este prea mare și nu poate fi aruncat asupra lui. Iar aceste arme vechi i-au fost vândute lui chiar de către tine! Acest fenomen nu a fost prevăzut, întrucât psihologia umană nu poate fi înțeleasă.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele vremuri vechi (Baladă)
În veacul nostru, când doar viciu e crezare,
Când aurul ia locul, al cinstei și-al iubirii,
Cum vrea virtutea să mai dea în floare?
Buna-credință nu se-arată firii.
Nimic nu e de seamă, murdar e peste tot.
La douăzeci de ani, plictisul în inimi ne cuprinde.
Și-atunci de ce să mire că, precum Don Quichotte,
Regret vremuri frumoase și vechi, de mai-nainte?
poezie celebră de Iulia Hasdeu (20 octombrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi niciodată
Noi niciodată, noi
Mai degrabă vechi
Când din doi în doi,
Ne căutăm perechi.
Niciodată nu dormim,
Nici în nopțile terestre,
Mai degrabă noi privim
Cerul viu pe la ferestre
Niciodată nu dormim,
Doar că trecem din abis
Ca apoi să făurim
O lume prin paradis
Niciodată nu dormim
Afirm verde și susțin
Și atuncea când murim
Făurim un alt destin.
poezie de David Boia (22 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt obosit de vechi limbaje, așa cum sunt toți creatorii. Spiritul meu nu mai vrea să umble pe tălpi tocite.
citat celebru din romanul Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înecatul
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,
Bat apele, din care baia albastră să despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surorile vrură să o mângâie, dar cu niște cuvinte atingătoare, care îi făceau mai mult rău decât bine. Fata cea mică a împăratului, dacă văzu că nici surorile nu o cruță, își puse nădejdea în Dumnezeu și se hotărî să plece unde mila domnului o va duce. Își luă deci din casa părintească un rând de haine proaste și vechi și pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat.
Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada întrebării lui Parsifal
Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru și pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia șopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
și pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.
....
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!