Poezii despre luna trista, pagina 9
Pastel de seară
de pe picior de plai tălăngile sună,
amurgul se-așterne prin aer
răsare pe cer o față de lună
și norii-n răstoace se-adună în caier.
pastelu-nserării se jacă pe zare
și-mi toarnă în suflet tristeți ancestrale,
mi-aduce sub pleoape doar umbre bizare
mirosuri de luncă, imagini rurale,
cu satul ce doarme într-o râna pe deal,
flăcăii cântând din caval...
amintiri ce-mi stau veșnic de strajă,
freamăt de vânt printre plopii în floare,
îmi poartă în suflet o mirifică vrajă
și-o gust ca pe-o dulce savoare.
cu ochii muiați în parfumuri de gene,
iubita mi-apare din ceață și dor
din timpuri trecute, apusene
un efemer și tainic odor.
în jocul feeric de raze, răsfrângeri,
zugrăvită pe cer de-o lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Astăzi îți dau să savurezi în culori,
o simfonie de toamnă
și o frunză de castan matur,
cu coaja strălucitoare în zori,
iar fructul fraged, ce savurat încet
nu te va lasa niciodată sătul...
E-atat de puternică aroma de toamnă,
că vreau să-i pun pe deget,
un inel fierbinte și-un sărut pe buze...
s-o las în soare fără vlagă.
Să crezi că esti din nou copil,
nascut din flori și frunze
cu leagănul pe pat de iarbă...
Perdea de baldachin din aripe de fluturi
sau frunze de aur de vânt dansat;
Laptele să-l bei, picurând pe barbă,
din struguri albi și limpezi...
cu degetele dulci de la ciorchine.
În simfonia toamnei să cauți mângâierea
în culoarea băncii pe care te așezi
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi rup din buze
Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea unei iubiri imposibile
Cerul plânge lacrimi grele
Peste-o lume în visare.
Soarele-ncântat de stele
Stă căzut în contemplare.
Și murind de dor fierbinte
Pentru Astrul de lumină,
Luna blândă și cuminte
Îl așteaptă să revină.
Un timp bătrân ce e uitat,
Poveste tristă ne-a lăsat...
Că Luna și Soare-mpărat,
Pe veci, iubire și-au jurat.
Se iubeau în disperare
Plimbându-se îmbrățișați,
Stelele în admirare
Cu nuntă-i și vedeau luați.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raliuri nocturne
Ora trei
Umbrele au trecut, din nou, peste tăblia patului,
Peste pereții stacojii și luciditate.
Iedera ta înc-a rămas proptită-n geam,
Ca un papițoi nevolnic dus de rude la parastas.
Am fost în noaptea asta, precum am fost și-n alte nopți,
Când luna se zbătea-n zare ca un țânc epileptic.
Nu-i nimic... cântă-n continuare... unu și doi și trei și patru:
"Acolo demult, cândva, ședea iubirea,
Și tineri mulți la ea cătau fericirea.
Dar, ea, trufașă, precum îi este firea,
La moarte-i îndemna când le-ntâlnea privirea."
În camera cea mică, unde visele au venit să moară,
Ca într-o pădure veștejită parcă dintr-o altă țară.
Tic, tac, tic, tac, tic... orele se scurg, minutele se preling, secundele dispar.
Baletul orelor a devenit o horă tristă, jucată de meseni prea beți.
Tacite. A venit! Oare să mă duc să-i deschid? Să-i aștern inima degrabă?
Este ea ori altceva? Poate o solie la picioare să-mi cadă?
Cogite ergo sum.. unu și doi și trei și patru:
"În spelunca-ntunecată,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Alexandru Unterfingher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai crezut
Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deșarte
Ai stabilit relații veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare și stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cușcă
Ca să te apere, crezînd că ești o fiică.
Acum cînd ești înconjurată
Doar de cobre și jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună și durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoși?
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dor
tu ești visul meu de noapte
ce-mi populezi secundele nedormite,
tâmpla sprijinită pe inima ta
s-a albit de timp, iubite.
gura mea, alături de gura ta tace,
cutremurul din tine nu-mi dă pace,
știu tot ce nu știi despre mine,
stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad
și-mi caut în viață un vad,
adorm sub cerul cald al trupului tău,
mă mișc între hotare de vis ca-ntr-un hău,
te-am rupt din aer ca pe-o cicoare
și mi-am trecut inelul prin tine,
am simtit corpul tău cum dogoare
și mă-mpresoară ca niște alge marine.
apoi am adormit cu tine în gând,
eram printre plopii arămiți de toamnă,
eu m-am trezit în noapte plângând
și tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narghileaua violetă
Ieri am plâns ca o zăludă,
Mi s-a înecat și arca,
Dumnezeu să mă audă
Și să îmi salveze barca.
Și am scris ca o nebună
De-of și inimă albastră
Câte-n stele și în lună
Tot privind înspre fereastră.
Parcă așteptam furtuna
Să mă ia cu ea în lună,
Să plec pentru totdeauna
C-așa cerul ne adună.
Înspre seară-a mai stat ploaia,
Mi-am șters ochii c-o batistă;
Era timpul să-ntorc foaia,
Să-ncetez să mai fiu tristă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!