+limba +romana

Limba asta veche şi română

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi sabia de limba lor s-ascuţi,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,

Să scriem negru-acolo unde-s vii
Şi alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.

Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Şi taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche şi română.

Şi-apoi să iei din fraţii tăi puţin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

Iubeşte, iubeşte aproapele
Cum cerul munţii şi apele,
Iubeşte mama şi fraţii, iubeşte
Sufletul ce creşte româneşte.

Iubeşte înotul şi zborul înalt,
Iubeşte măreţia oricărui bărbat,
Iubeşte copilul ce creşte-ntre flori
Purtând în credinţă ecoul din zori.

Iubeşte şi floarea ce creşte-ntre spini,
Istoria păstrată în moloz şi tăciuni,
Iubeşte credinţa primită ca dar
De la Sfântul Iisus prin cuie şi har.

Iubeşte şi hoţul, nu faptele lui,
Lasă-i nimicnicia în grija Domnului,
Îmbrăţişează doar faptele bune,
Cu inima curată aleargă prin lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie asupra eternităţii pe o planetă de grâu

Pe planeta Cioroiaşi, în sudul salcâmilor ţărăneşti
Tatăl meu
Ţăran oboist de mugetul porumbului
Cu acte în regulă dinspre munţii Carpaţi
Se teme să nu cadă bruma
Peste gândurile sale.
Profesorul Florin Vaibăr
Desfrunzit de singurătate
Îi învaţă pe copii Limba Română
Lângă răsuflarea câmpiei
Între loitrele celor patru anotimpuri.
Pe planeta Cioroiaşi
Sufletul ţăranilor trece printre tarlale
Ca o căruţă cu cântece
Şi umbra lui Constantin a lu' Antonie
Pare uneori
O adeverinţă de eternitate.
Pe planeta Cioroiaşi
Veşnicia are faţa brăzdată a mamei
Care mai respiră încă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele unei limbi mici

de fapt limba română e o capcană
pentru poeţi mari
contractaţi în piele mică
[doar 24 de milioane]x a posibilităţii
de a vorbi despre Om

o minciună de ţintă
[gândeşte la un cal potcovit
cu potcoave calde
nechezând către soare şi la
spaima potcovarului]2x

Aşa am apărut noi pe lume
printre multiple iluzii
de a fi Graiul Umanităţii
încă naufragiaţi
aici ne-au îngheţat picioarele
aci prin pielea pasului
năduf sub 3x[imperii]
&oftat de #exist

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

(pentru Grigore Vieru)

Tu, măreţ poet al neamului român,
Ma faci sa imi doresc aicea să rămân.
M-ai învăţat să iubesc in lume ce-i frumos
Graiul, plaiul si sfatul mamei luminos

Si a rămas în urmă ta
Nemuritoare slova veche
Când dau in floare liliecii,
Apari pe cer, o Alba stea.

Acel Luceafăr des cântat
Ce seri întregi îl tot privesc,
Si un gând răsună neîncetat:
Tu frate eşti cu Eminescu.

Privesc sus, in serile târzii
Si parca as vrea la cer puternic să mai strig
De ce ne-ai părăsit pe toţi în frig?

[...] Citeşte tot

poezie de Catalin Sibireac (2019)
Adăugat de Catalin Sibireac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română, ultima mănăstire

Luna îşi odihneşte obrazul pe Limba Română.
Ea îşi unduie sunetele
ca nişte pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăişul sabiei ascuţit printre
pietre tăcute, şi-a întors faţa mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munţii Carpaţi.

Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veşnicii.
Picioarele cuvintelor romaneşti caută harul
în somnul gliei
încălţate în sandale romane.

Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalţă curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voroneţian.
Răsună în trupul Limbii române

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă profesorului de Limba Română

Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta batjocurii naţionale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
muşchii ei (cu care şi gândeşte
fără doar şi poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă
POŢI EXECUŢI
NU POŢI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părţile mai moi
Profesore culcat

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (3 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni de "fericirea" neamului

Poporul şi-a ales, fericit, călăii
şi, atunci, animalele cu chip de om
au declanşat urletul junglei,
au înlocuit dragostea cu ura,
au denaturat libertatea,
au siluit gramatica limbii şi poezia,
au ronţăit România
şi au izgonit-o pe Herta Muller
din patria ei - Limba română!

Au folosit legile la "igiena spatelui",
cum spunea Petre Ţuţea.

Pentru ei, morţii au devenit mai preţioşi
decât nou-născuţii.

Nebuni de "fericirea" neamului
şi-au băgat-o şi şi-au scos-o,
în şi din popor, precum au vrut
muşchii lor...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ prin noroi...

Astăzi mergând desculţ prin noroi
Îmi dau seama că sunt pe pământ oameni goi,
Dezbrăcaţi de bun simţ, ne-mbrăcaţi în iubire
Umilind pe cel mic, neatinşi de simţire.

Înveliţi fastuos în veşminte bogate
Sclipind insolente şi neasortate
Ce nu simt şi nu ştiu ce e frica de boli
Şi cultivă voit incultura în noi...

Inculţi şi bolnavi nu stau în spital
Prostia nu doare, nu are final,
Nici leac nu există şi nu au scăpare,
Nici o carte deschisă nu-i ridică spre soare...

Îşi ridică prin gropi statui din orgolii
Şi-aşteaptă ovaţii, urale, elogii,
Nu au nici o urmă de respect în cuvinte
Ci au doar un vid în suflet şi minte...

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!