Toate rezultatele despre poezii mihai eminescu scurte, pagina 89
Un dram de noroc
De voi mai fi, după ce nu voi mai fi,
Ochi aș vrea să fiu, pentru o fată nedăruită,
Stîlp, în locul celui căzut de la casa noastră
Și lumînare pe cartea de seară a ultimului schimnic,
Răsură aș vrea să fiu lîngă glezna
Fetei care-a privit în taină tristețea
Și picior pentru cel ce n-a putut ajunge
La taina cea mare a izvorului,
Și izvor pentru frații mei, însetații,
Și-un dram de noroc pentru Mama,
Spre a putea și ea, biata, desluși
Măcar cîteva semne din prea sfînta Biblie
Lăsată nouă,
La 16 iunie 1889,
De marele mucenic Mihai Eminescu.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de Ela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre picioare
- poezii despre noroc
- poezii despre mucenici
- poezii despre mamă
- poezii despre glezne
- poezii despre cărți
- poezii despre creștinism
Azi e Ziua de naștere a Academicianului Mihai Cimpoi: Prefațatorului meu, Acad. Mihai Cimpoi
Nu sunt invidios din fire,
Dar și aicea iau aminte:
Am vrut o lume să m-admire
Și tot Cimpoi e înainte...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre ziua de naștere, epigrame despre prezent, epigrame despre naștere, epigrame despre invidie, epigrame despre Mihail sau epigrame despre Academie
Eminescu a fost genial. Ce să-i faci, nimeni nu e perfect!
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre perfecțiune, aforisme despre genialitate sau aforisme despre Mihai Eminescu
Alei mică, alei dragă
Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică
Viața trece, frunza pică.
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, citate de Mihai Eminescu despre viață, poezii despre frunze sau citate de Mihai Eminescu despre frunze
Unui pseodo-poet
Volumul tău de poezii
De-acuma lumea-l știe,
Se vinde bine-n farmacii
Ca leac la insomnie.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, epigrame despre insomnie sau epigrame despre farmacie
Unui pseudopoet
E drept că ceea ce scrii
Au formă de poezii,
Dar este timpul să știi
Că sunt numai... nerozii.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp
Faptul că mai există țicniți care scriu poezii demonstrează că lumea încă nu a luat-o razna cu totul.
paradox aforistic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe aforisme despre poezie sau aforisme despre existență
Din parfumatele seve rusești, Nichita Stănescu nu a moștenit numai setea de vodcă, ci și aburii rafinați ai marii poezii.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre moștenire, aforisme despre abur, aforisme despre Rusia sau aforisme despre Nichita Stănescu
Am fost la biserică și-am plâns. Nu, nu m-am rugat niciodată mai sincer. De obicei, mă gândeam la copii, la poezii, la femei...
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sinceritate, aforisme despre religie, aforisme despre plâns, aforisme despre femei, aforisme despre creștinism sau aforisme despre biserică
De câte ori, iubito...
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1884)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Vezi și următoarele: