a se min�i pe sine �nsu�i

Versuri albe cu prozaic

în sânul iernii cerul e un mamelon,
cu buze de văzduh pruncul soarbe licoarea
prin pielea lui neagră hrăneşte amfibiu morminte,
acele eternităţi ale stomacului său
la care se divide domnul Dumnezeu
monstru (sacru) al lumilor,
sacrificat pe un altar de coajă a preacuvântului
irostit

la ţâţa iernii alăptează noaptea poeţilor
Dumnezeu se întinde pe podeaua viselor despre Sine,
îşi caută o nouă religie, trezind în palme scribii
stihurilor de rugăciune;
la ţâţa iernii aş putea şi eu să pălmuiesc alt dumnezeu
replăsmuind Constituţia Olimpului...
Că mare-i grădina Ta!!!

în lumea asta, Tată, de oriunde aş privi către sus văd numai ţâţe
în pantalonii Tăi doar poeţii
îţi mai sunt organe genitale, împerechindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaterial...

Ca să uităm...
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm, ce credem că nu-i bine
Şi de e rău, şi lacrimă ne stoarce...
Nu o vărsăm..

Să ţinem minte...
Ne dăm silinţa de-a reţine tot,
Sau cel puţin dorim o fracţiune
Şi insistăm, crezând că alţii pot,
Să apelăm la raţiune...
Dar ne dezminte...

O amintire...
E un mister, de "clip" incontrolabil
Din mii de aventuri, sau întâmplări banale.
Ce-i important, nu e indiscutabil;
Reţii detalii mai puţin reale...
Nu-i retrăire...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur/ă împotriva lumii?

Singur/ă împotriva lumii? Ce-ar fi dacă ţi-aş spune că lumea eşti chiar tu? Împotriva cui ai fi atunci, şi ce definiţie ar mai avea singurătatea?

Fară o idee despre ea, cum arată libertatea?

Stai, nu te grăbi să îmi răspunzi.

Relaxează-te, respiră, fă o plimbare în natură, sau stai exact acolo unde eşti. Observă totul, observă-ţi respiraţia şi bătăile inimii, observă agitaţia minţii. Observă toate acele gânduri care îţi trec prin cap, iubeşte toată harababura. Deschide-ţi inima larg şi îmbrăţişează momentul, cu tot ce vine el. Doar aşa libertatea şi pacea se redescoperă pe sine ca fiind deja prezente, deja acolo, cu tine, în fiecare moment al fiecărei zile.

Fă cum ţi-am zis şi îţi promit, că tot ceea ce îţi doreşti ţi se va întinde la picioare. Nu te preocupa, căci viaţa nu e altceva, decât o oglindire a fiinţei tale. Iar dacă-năuntru laşi să fie soare, totul în jur va afla de-acea schimbare şi se va transforma în sărbătoare.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna ca raspuns

Dacă soarele se ascunde dincolo de nori
Iar trupul tău simte răceala nopţii,
E timpul să trimiţi CHEMAREA…
Desigur iubita te-a lăsat, prea mult singur!
O să mă întrebi, poate, de ce?
Iar eu, sincer să fiu, nu ştiu decât atât
E timpul să primeşti… CHEMAREA.
Sigur, totul ar fi trist fără ea! ***

De ce minciuna ne acoperă gura uneori?
De ce trupul ei lung aduce cu sine câteodată bucurie, alteori tristeţe?
Şi totuşi, de multe ori, o aşteptăm nerăbdători.
Până şi tu, singurule, o aştepţi.
Iar ea, vine dacă o chemi,
Vine să-ţi ţină de urât noaptea, ziua,
Tu, doar trebuie să trimiţi... CHEMAREA!
Iar ea vine, cu părul ud şi despletit,
mirosind a flori de câmp şi a lămâiţă,
Vine, să-ţi sărute buzele nerăbdătoare
Cu inocenţa unui copil şi blândeţea unei maici.

[...] Citeşte tot

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarţa cenuşie...
Visam reîntoarcere din ţara lui Columb,
Eram epuizat d-eşec, pe veşnicie.

Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Şi-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert şi agonizam.

Timpul şi spaţiul le simţeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.

Straniu-i dorinţa şi să nu ţi-o vrei
Şi inima să-ţi stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai şi raţiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ard case oameni visele-adunate

e vremea să îmi strâng
penarul
şi pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc şi vise aromate
şi păsările toate
din cuvânt

ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos

se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă

apoi
pe tăvi de aur închipuit

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea duşilor în război

Vezi prunci cerşind la vreme de război,
Trecând desculţi prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri şi suferinţi,
Copii ai nimănui, copii cuminţi...

Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Şi numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni şi ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer şi cuminte vor muri.

Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferinţa-şi poartă...
Îngerul morţii trece foc şi jar,
Lăsând în urmă trena de amar.

Vezi mame care pruncii-şi ţin la piept,
Urând războiul crud şi prea nedrept.
Sunt scut şi casă, schit şi devenire,
Se dau pe sine întru prăbuşire...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul

"Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
plutind lumină în lumină?

Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.

Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume-

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autosugestie hibernală 2

intru în clipa aceasta
musai trebuie să port
pantofi cu număr par
afectele altcuiva
masca de circumstanţă
chiar dacă acum doare
chiar dacă acum ţipă
o pasăre de care nimeni
nu-şi mai aduce aminte

sunt o apă ce curge în sine
reciclându-şi visele să nu moară
predându-se mai apoi total dezgolită
la apelul timpului

sunt o mână / una singură
în van căutându-şi perechea
să împlinească preceptul biblic

sunt prea eu

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul gelos

Pe un imaş de pe câmpie,
Păştea văcuţa cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie îşi dorea.
Văcuţa, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă şi lăptoasă,
E lucru lesne de-nţeles
C-a fost de mulţi curtată des
Deci, de la sine se-nţelege
Că ea avea de unde-alege.
Şi, aşteptând un tip distins,
Angro, văcuţa a respins
Catâri, buhai şi armăsari,
Considerându-i prea... măgari

Dar timpul trece - nu-i de şagă-
Deci trebuia un soţ s-aleagă
Şi tare-i greu de înţeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorţos

[...] Citeşte tot

fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!