radu popescu

La Tufănele

Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...

Moş-Pitic se află-n treabă
când fetiţa îl întreabă
cum să-şi facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.

- Ia perechea de sandale
cu felii subţiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiţii cât lopata
traşi în cremă de fistic
de un cofetar pisic.
Floarea umblă printre flori

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Ed. Universitară, Bucureşti - 2021, Antologie de literatură pentru copii (31 martie 2020)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete năuc

Dragobetele se-ascunde de poeţi ce nu-i dau pace
şi-i tot spun cum, ce să facă! Asta tare îi displace!
E năuc de-atatea sfaturi şi reţete de iubire.
A-ncurcat mii de răvaşe şi locuri de întâlnire.

Se împiedică-n buchete trimise-n mesagerie,
brânduşe şi lăcrămioare, tămâioare... de hârtie...
I s-a înroşit privirea de atâtea inimioare,
gif-uri pâlpâie isteric în ticuri ameţitoare.

Dragobete în cojoace, bombardat cu electronii,
dezvoltă o alergie ce-i distruge neuronii.
De tiparele străbune nu poate să-şi amintească.
Unde oare-i tinereţea, care putea să iubească?!...

Face-o plângere penală-n care-şi strigă indignarea
faţă de-ntreaga suflare care-a rătăcit cărarea.
Ziua asta, ce-altădată era freamăt de iubire,
a ajuns să îl răpună, să îl cadă-n nesimţire.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână ne plimbăm...

au înflorit iubita mea salcâmii,
mirosul lor e dulce şi amar,
îţi voi aşterne peste noapte crinii,
să te îmbete în arome de cleştar

e prea frumos acum afară,
e un sfârşit de primăvară drag,
mă scaldă a ta privire clară,
ne străjuiesc pădurile de fag

de mână ne plimbăm şi parcă,
mă simt mai tânăr decât sunt,
îmi este sete, buzele îmi seacă,
aş vrea să-ţi sorb sărutul sfânt

a înverzit iubita mea pădurea,
prin pomi cresc frunzele şi ei
se mângâie uitând durerea,
din iarna cruntă cu nămetii grei

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Lacrimi nu mai vor să curgă, că izvoarele-s secate,
Rimele sunt derutate de a lumii erezie,
Inima-mi cere degrabă doruri să le fac uitate.

Cer, Pământ, Lună şi Soare vor vacanţă de la slove,
Marea vrea să spargă valuri făr-a fi interpretată,
Fluturii fug să se-ascundă în hăţişuri de mangrove,
Tinereţea nu vrea s-afle nicicând că "a fost odată"...

Iau vacanţă, ies la aer, evadez din poezie,
Spiritul încătuşat nu mai poate să îndure
Frenezie, frământare, nelinişte, fantezie,
Ireal plin de angoase, ce vor viaţa să îmi fure.

Mă extrag, fără regrete, dintr-o-afacere falită,
Ce am scris, am scris pe bune, fără nicio fraudare,
Nu m-am căciulit vreodată, nefiind vreo ipocrită,
Pot privi pe-oricine-n suflet, fără nicio apăsare.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

Acum... şi şapte de-ani, veneam şi eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.

Era gata să mor... şi mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut şi s-a răstit: "Nu-i bine!

De ce dai înapoi?! Nu ştii ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"

M-am întors, ruşinată, din hotărârea mea,
Ştiind că viaţa toată va fi-ncercare grea.

Cu toate că zâmbeam, tristeţea-mi da de furcă
Şi în suflet găseam un mare dor de ducă...

Strângând din dinţi, gustam toată durerea vieţii,
În timp ce îmi treceau toţi anii tinereţii.

Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Şi ştiu că dac-aş spune-o, nicicui nu i-ar păsa.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ademeneşte-mă în destinul fără umbre...

Ia-mă de mână şi arată-mi frumuseţea vieţii,
ţine-mă strâns şi fă-mă să înţeleg ce înseamnă a trăi;
opreşte clipa, opreşte timpu' ăsta nesuferit
care aleargă furibund de la o zi la alta prin trupul nopţii!
Îl simt cum mă înfăşoară în ţărâna arvunită de mormânt,
iar minunea că exist îl tulbură peste măsură.
Aleargă cu tăvălugul peste mine şi mă pătrunde nemilos,
dornic să mă sfâşie la fiecare atingere de clipă.

Anii lui îmi curg albiţi pe tâmple, însă mai e vreme;
mai sunt atâtea zile nepurtate
şi flori nemângâiate în splendoarea înălţimilor de mai
din care să ne facem aşternutul,
apoi să ne iubim chiar şi printr-o simplă atingere de mână,
străbătând tinereţea noastră
pân' la ultimul fior al vieţii,
împreună...

M-am împărtăşit la pieptul tău cu fereastra închisă
pentru că n-am văzut demult în oglinda ei

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista LitArt nr.11, noiembrie 2011. Publicaţie lunară de cultură, Tg. Mureş, sub egida Uniunii Scriitorilo (iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mucenicie

Mamă, dor de tine strâng de când m-ai adus pe lume,
îl pun la păstrare-n gând, el l-aşază în albume,
îţi văd trupul cum se frânge în a vieţii cingătoare,
spre sfârşit, sufletul ţipă de prea mult dor care doare.

Ne-ai născut, ne-ai legănat, ne-ai pus lumea la picioare,
niciodată nu te-ai plâns şi-ai dat zilelor culoare.
Cu mirosul de lavandă îţi adormeai oboseala,
mulţumind Cerului, seara, pentru toată-agoniseala.

Te trezeai prima în zori, şi munceai cu bucurie,
şi ne-mbrăţişai pe toţi cu privirea-ţi azurie.
Ai fost înger întrupat care a uitat de sine,
dăruind neîncetat, de noi ascunzând suspine.

Pe băncuţa de sub nuc, odihneai primele cute
şi cu paşii tăi curaţi călcai peste visuri mute.
Îmi păreai nemuritoare cu-al tău zâmbet de lumină,
glasul tău povestea viaţa, ca o apă cristalină.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To be or not to be...

Cimilitura vieţii, încurcată
De frigul ăsta provocat de om,
Scutură floarea de cireş brumată
Şi visul vieţii adoarme sub pom...

Cireşe, nuci şi poamă parfumată
Uită un an, le scapă rostul verii,
Sfârşind povestea cu "a fost odată",
Se jeluiesc din rădăcină merii.

Cine ucide florile din glastră,
Sfidând, trufaş, pe însuşi Dumnezeu?!
Râzând sardonic de răbdarea noastră,
Câte-un nebun se crede Prometeu.

Suspecte cataclisme, provocate,
Războaiele ce nasc din lăcomie
Şi multe alte rele rezervate
Schimbă în moarte viaţa lumii, vie.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de nuntă

O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie şucară,
că-i cu boală rea, amară;

o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
şi de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!

Trist e cânticul, uitat,
de jale şi lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, şi vechi de nu-l mai ştiu.

Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
şi-l sloboade-ncet, subţire,
cânticul cu tristul mire!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordeonistul

Un vechi acordeon îşi strig-amarul
Pe clapele de fildeş ancestral.
Sărman, şi trist, şi singur, lăutarul
Visează şi-azi IUBIREA din astral.

Cu degetele-i lungi si ostenite,
Trimite sunetele către nori.
Şi oamenii din preajmă-i dau verdicte,
Fiindu-i cei mai sinceri spectatori.

Doi bătrânei cu plete argintii
Se-apropie de el şi îl ascultă.
Privesc prin aburite dioptrii,
De lacrimi, ce-amintirile rezultă.

În valsul ăsta, el o săruta
Într-un salon, culori de caramel.
Apoi, îngenunchind, îi dăruia
O inimă curată şi-un inel.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!