patrie de dumitru matcovschi

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas

Şi azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viaţa toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
şi viaţa mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învăţătură
tot omul să o însuşească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.

poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe, de ce treci?

Tinereţe, de ce treci?
De la mine, unde pleci?
Încotro vrei să apuci?
La cine vrei să te duci?
Crezi că vei găsi mai bine
Ca în inimă la mine?
Eu în suflet te-am primit,
Şi acum tu mai părăsit.
Dacă rămâi, eu te-aş ţine
Optzeci de ani şi mai bine.
Te rog nu mă părăsi!
Frumuseţea nu-mi păli!
După cum vezi, te iubesc.
De rămâi, îţi mulţumesc!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - creaţie sfântă

Azi, în lacrima zorilor, faţa mi-am scăldat.
În parfumul florilor, sufletul mi-am adăpat.
De la soare am primit, lumina în privire.
Cerul sfânt mi-a dăruit, tainică iubire.
Sunt un om fiinţă cultă, între multe câte sunt,
Un om creaţie sfântă, a Domnului pe pământ.
Adânc mă plec şi mulţumesc, creatorului meu sfânt,
Că mi-a dat ca să trăiesc, un timp, pe acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici banii şi nici averea

Nici banii şi nici averea
nu îţi aduc mângâierea.
Toate câte aduni în curte
nu îţi vor da zile multe.
Că eşti bogat, eşti şi bătrân,
mâine poţi cădea pe drum.
Eşti bogat şi ai de toate,
la ce bun? Nu scapi de moarte.
În zadar ai adunat,
de plecat, tot ai plecat.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mai şi citeşti puţin

În timpul pe care îl trăieşti,
dacă mai şi citeşti puţin,
Secretul succesului dobândeşti
şi viaţa va curge din plin.
Cu gândire clarvăzătoare
poţi dobâdi potul cel mare.
Asta, numi dacă,
timpul ce îl trăieşti,
pentru citit îl foloseşti.
Doar atunci,
priceperi vei dobândi
şi-n viaţă vei reuşi.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro patrie...

Uăi stat fără de ţară
Care ne-mpingi înafară
Sunt din noi care-au plecat
Cei ramaşi mustesc rahat
Vă gândiţi voi într-o doară
Pin' la urma porcu zboară
Şi ferească dacu' sfântu
Să-ascultam din nou pământu
Băi parlamentar păgân
Fără sânge de român
Fără gene strămoşeşti
Din a Daciei obsteşti
Te-ai gândit vreodată-n tine,
De gândeşti - asta vezi bine -
Ne vom răzbuna, în fine
Fără frică nici ruşine
Are-o limită răbdarea
Chiar dacă cu ea treci marea
Pân' la urma dă-n furie
Şi-i a dracului, se ştie....

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă!

Primeşte-mă, aşa cum sunt,
Cum m-a lăsat Domnul pe pământ!...
Primeşte-mă cu bune şi rele,
În zori de zi, cu visurile mele!...

Primeşte-mă cu florile de crin,
Primeşte-mi sufletul – eşarfă de senin,
Şi gândurile mele, prinse-n salbe,
Să-ţi lumineze calea-n lungile nopţi albe...

Sosesc acoperit încă de rouă,
Primeşte-mă să-ncepem viaţă nouă,
Să cucerim, cu trudă, noi redute,
Din visuri, spre trecut, să-ntindem punte!...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duţu Toma

M-ai întrebat de-atâtea ori
Ce se întâmplă-atunci când mori...
Eu îţi spuneam, mai mult în glumă:
Nimic, suntem făcuţi din humă!
Cum, nu te-a mulţumit răspunsul,
Să nu mai dăm cu presupusul,
Tu ai urcat până la stele
Şi ai luat spusele mele...
Să-mi dai şi mie, dar, de veste
Dacă nu-i totul o poveste,
Dacă Acolo este soare,
Dacă singurătatea doare...

De nu găseşti vreo alinare
Să-mi faci şi mie o chemare!

poezie de Dumitru Râpanu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi cachi

! halucinaţiile înserărilor mele
îmi aprind gândurile,
într-un dor imanent firii,
în care adesea mă scald –
înger rătăcit prin sângele-mi cald,
favorabil iubirii!

! mi se strecoară Timpul, printre degete,
sufăr de-a fi om,
într-o lume de mărăcini,
dar mă consolează de puţinul înspinat
al acestei lumi, prea des
alunecând pe pârtii înfiorate de schi –
cele două lumini,
de zeie,
din ochii tăi cachi –
candidă Femeie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!