esti slaba de

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
şi inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubeşti sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
şi tot aşa în filmuleţe
le admirăm cum nătăfleţe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toţi înrăiţi la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopţii
pândesc pisici, mai rău ca hoţii
şi fură poze în neştire
cu ochi albaştri de safire

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul şi albina

Pe un băţ de Floarea soare',
Ce-şi înalţă spre lumină
Mlădioasa sa tulpină,
Stau de vorbă două gâze,
Un bondar şi o albină.

"Draga mea", îi spuse-acesta
Ridicând aripile şi-aranjându-şi dungile,
Tare-aş vrea să-ţi spun ceva,
Dar nu-mi vin cuvintele!

"Ştii? În afară că sunt tânăr,
Ne-nvăţat si neşcolit,
Unii spun chiar despre mine,
Ca aş fi un pic tâmpit?!

Tare-aş vrea să ştiu şi eu
Vorbe-alese să adun
Şi să fac din ele versuri
Care-apoi să ţi-le spun!

[...] Citeşte tot

fabulă de George Lache (14 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti cu tâlc, poveşti adevărate...

Poveşti cu tâlc, poveşti de care
Cu haz ai vrea să-ţi aminteşti,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaieşti.

Acum, avea el, ani, o sută
Şi soaţa nouăzeci şi patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o ţintuise patul...

O ţintuise şi uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibuşor de nebunii.

Şi-i spuse:
- Ţi-aminteşti, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr şi ce prost eram!

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară, domnişoară

Domnişoară, mă scuzaţi
că vă tulbur meditarea.
Acceptaţi, vă rog cumplit,
să aflaţi că m-aţi topit
de cum v-am văzut la faţă
într-o joi de dimineaţă
coborând din Mercedes,
în sandale fără dres.

Minijupa, mai ales,
mi-a făcut cordul să bată
într-un ritm surprinzător
de era să fac anghină
pectorală
în toracele-mi sensibil
şi să mor, ah!
de amor
într-un fel indubitabil
de real, dar regretabil,
dacă nu cumva, aş spune,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş cu păru' creţ

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveţi s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greşit,
Meciul încă nu-i sfârşit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scotocesc, iubito!

Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Şi-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea şi-n ultimele scame

Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ţi două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii

Şi în sfârşit să aflu trădării motivarea
Şi cum, supuşi uitării, sunt mugurul şi floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.

C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceaţa amintirii de dor şi armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Şi-n aburul ce iese din humă, efemer...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde ştii ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe faţa ta, amice! Da, eu şi cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învăţăm să dansăm şi apoi ea mă învaţă trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele şi bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaştem, prima care ţi-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu şi Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... aşa că de ce mai purtăm discuţia asta? Înţelegi ce vreau să spun? Eşti acelaşi tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveţi nevoie să fiţi separaţi.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că şi ea o să-şi continue viaţa... sau poate că nu ţi-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, aşa faci mereu, vorbeşti şi iar vorbeşti şi nu te asculţi. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este aşa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu ştii despre ce vorbeşti.
Pacey (râde şi se întoarce şi arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiţă, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, şi când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul aşa cum o să fie.
Pacey: O să accepţi totul aşa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ţi dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun şi nu o să-ţi ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea şi o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieţii mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea iniţială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce şi pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se-ntâmplă?

Ieri, aproape de-asfinţit, tânara ciocănitoare,
Duse vestea in pădure, cum că azi e sărbătoare!
De cu zori, de pe sub frunze, de prin cuiburi si coclauri,
Primii dară deşteptarea, nebunatecii de grauri.
Incepură să se-agite şi să strige-n "ciocu' mare":
"Toată lumea deşteptarea, azi e mare sărbatoare!"
"Ce e frate? Ce se-ntâmplă?" Întrebă bătrânul urs,
Pe vecinul său, vulpoiul, ce-ntro tufă sta ascuns.
"Nu ştiu bre vecine, zău, ce-i cu atâta zarvă mare!"
"Zic să mergem in poiană, îmbrăcaţi de sărbătoare!"
"Nu e rău ", răspunse ursul, scărpinandu-se de-un plop,
"Ca ş-aşa vroiam de-o vreme, să mă lepăd de cojoc."
"Chiar că bine zici bătrâne, că de când s-a încălzit,
am tot zis c-ar prinde bine,
Înc-un rând de năpârlit.

Într-un alt colţ de pădure,
Pe o creangă dintr-un fag,
Stau de vorbă trei stăncuţe:
"Şi cu ce zici să mă-nbrac?"

[...] Citeşte tot

fabulă de George Lache (8 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!