arta comunicarii

Parfumul este una din artele primordiale ale umanităţii, cea care face trecerea spre spiritualitate. Este remediul pentru suflet. Tocmai de aceea, această artă sacră în Egipt a depăşit tardiv cadrul templelor şi al elitelor conducătoare, iar azi aduce armonie în viaţa celor care se bucură de efectele sale benefice.

Octavian Coifan în interviu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţitul deţine arta surprizelor consternante. El se descalţă în tren, fumează în locuri unde acest lucru i se interzice în mod explicit, vorbeşte între replici la teatru, îşi suge măselele la Ateneu, îşi pipăie prietena pe întuneric la film, eructează plenar după dejun şi se şterge la gură fie cu faţa de masă, fie cu mâneca hainei.

Radu Paraschivescu în Ghidul nesimţitului (2006)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă mai întrebaţi de ce iubesc provincia Touraine; nu o iubesc nici cum îţi iubeşti leagănul copilăriei, nici cum iubeşti o oază în deşert; o iubesc aşa cum un artist iubeşte arta. Fără Touraine poate că n-aş mai trăi.

Balzac în Moş Goriot
Adăugat de adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că n-o să fiu niciodată împăcat cu mine însumi, liniştit, fericit sau cum vrei să-i spui. Am momente de fericire şi de linişte, ca oricare alt om. Dar sunt doar momente. Dacă e să mă întorc la bani, cu toate că banii nu prea au legătură cu arta, sunt conştient că un artist nu există decât atâta vreme cât aduce permanent ceva nou.

Florin Piersic Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi comunişti a omorât burghezia? Câţiva, doi sau trei. Câţi am lichidat noi din rândul burgheziei? Zeci de mii. N-a fost fair-play din partea noastră, în plus, am distrus odată cu ea şi floarea intelectualităţii produsă între cele două războaie mondiale: ingineri, jurişti, filosofi, istorici, scriitori, artişti, inclusiv opere de artă aşa-zis burgheze.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stăpâneşti arta cuvintelor, limba română îţi oferă o multitudine de soluţii pentru rezonanţa ei muzicală atât în scriere cât şi în vorbire. S-a dovedit că folosirea limbajului de lemn precum şi alte improvizaţii de moment pe care le împrumutăm din graiurile străine, o sufocă, o alterează. Iar pe noi ne înstrăinează de seva românităţii din care suntem plămădiţi.

Ştefan Radu Muşat în Arta cuvântului românesc (2010)
Adăugat de Maria Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văd că aici se face ceva pentru ţara mea, eu nu ştiu ce e oboseala. Viaţa mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziţia lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască ţara mea aşa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu se poate! Tu?! Să găteşti pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găseşti ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ţi se potriveşte. Eşti matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar şti să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis aşa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spaţială, într-o misiune spaţială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să găteşti... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboţi şi alte maşinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Ştii ceva? Oamenii au greşit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ţi pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenţie sau cucerire a ştiinţei. E foarte plăcut. Se numeşte gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de aşa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai şi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.

poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petronius: A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.

replică din Quo vadis de Henryk Sienkiewicz
Adăugat de Lavy
Comentează! | Votează! | Copiază!