seara de craciun

Seară cu lapoviţă

începută cu o bufniţă care plimbă
aripile pe cerul plumburiu deasupra
teilor fără frunze arată trişti
vântul mugeşte deasupra oraşului
lipsit de biografie în orele negre
fulgii se lipesc de nasuri şi curg
peste tot tristeţi de chitare
zidurile prind fantome vechi

ceasul din turnul bisericii bate
fulgii intraţi în mecanism
pe la ora doisprezece au găsit
fanta de lumină călăuzitoare

seara înaintează tiptil prin lapoviţă
pisicile se strâng ghem şi sar la tors

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznodământ

Când Moş Crăciun vine prin zăpadă,
brazii de argint poartă-n case limbi de foc!
Şarpele se transformă într-un guler la femeile bogate,
strălucind ca un inel de piatră preţioasă
pe degetele mâinilor.

poezie de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România celor peste 100 de sporuri salariale

Spor de Crăciun, de Paşte, de avarii,
De zgomot, greaţă, colici, stres, efort,
Atâtea sporuri şi-au votat Mai-Marii
Că leafa-i doar cireaşa de pe tort.

epigramă de George Petrone din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Cireaşa de pe tort (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Flacăra stă pe retină,
La stele ea mi se-nchină,
Se prinde în Carul Mare,
Într-o zi de sărbătoare!

Aroma bradului verde,
În cameră nu se pierde!
Vin cu inima curată,
Aştept de la Moş răsplată!

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de seară

Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în faţa palidele noastre făpturi.

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii dimineaţa ce te aşteaptă seara.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori seara

Privesc monumente ruinate şi blocuri moderne,
faţa în lucru a unei epoci..
Drumuri măcinate de glodul nepăsării,
dorinţe ştirbite de puterea bolnavă.
Păpuşi de porţelan cumpărate de la anticari
îmbrânceau trecutul pe scări,
în amintirea lor
pe podul de deasupra trecutului
se ştie tot ce fumegă oraşul
înainte să se aprindă.

Uneori seara
cerul alunecă pe umerii goi,
speranţele se-nchid în cuvinte,
unul de la altul
nervii iau foc,
mintea se descreţeşte.

Oamenii încep să înveţe,
se prind

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-o noapte de urgie
Se-abătu vântoaica grea,
Într-o zi pe la chindie
Cuibuşorul lăcrima.

Într-o seară stacojie
Dorul său îi tremura,
Sufletul în nostalgie
Dragoste îşi căuta.

Dimineaţa, cine ştie,
Să-ndrăznească mai putea
Să potoale fumurie
Altă rană şi mai grea.

Unde n-a fost niciodată
Flori de tei ori iasomie...
Plânge o inimă curată,
Disperată pe vecie...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convorbiri literare

[jam-session cu Silvia Goteanschii]

S.
Am zis joi seara şi s-a făcut joi seara,
Joi seara mă simt ca într-un banc despre stat şi cultură,
pe fundal, undeva în istorie,
exact în momentul acesta
efemerităţile noastre servesc un ceai.

D.
ai zis (privind orhideea din pieptul meu)
tu eşti Jack, spintecătorul de inimi
aştept cu sufletul la gură să pun mâna pe tine
să ştiu cine eşti

ai zis,
privind Soarele cum apune în hublou,
eşti tăcut
ca un criminal în serie

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului în floare

De-atâta galben scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară
Şi stând pe prispa casei vechi
Las în urmă a gândului povară

Cântat adesea de poeţi
Şi de perechi de îndrăgostiţi
De-atâta galbrn scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară

Teiul îşi scutură floarea
Mireasma pluteşte peste sat
Triluri de păsări împânzesc zarea
Şi luna apare pe un cer tamisat
De-atâta galben scuturat din tei...

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!