petre+tutea+am+facut

Purtăm în calde inimi

Purtăm în calde inimi speranţe şi dorinţi,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moşi şi din părinţi,
Venind din neam în neam, în timp şi de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însuşiri, nedesluşite încă,
O apă care curge, tot limpede şi-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolţile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieţii noastre.

Purtăm în calde inimi dorinţe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem fiinţă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Ioni, am fi jumate din câţi suntem...

''Ioni'' sunt o mulţime-n lume
Că-i John, sau Jean, Ivan, Ionel,
E cel mai la-ndemână nume-
Îl întâlneşti şi în rondel.

Când zici Ion, mai româneşte,
Răsare luna sus pe cer
Şi-n piept inima-ţi se măreşte
(Ştiţi, la femei, eu mă refer).

Are sonoritate mare-
Vocala ''o'' i-o dă, firesc.
Ca un ecou pentru fecioare,
Că ştiţi, Ionii, cum iubesc!

Şi de nu ştiţi, e balta mare
Şi peşti găsiţi, fără efort,
Că sunt Ioni între hotare
Şi mai găsiţi şi de import.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa

Ea este împodobită
Cu rochiţă albă-albă
Strălucind de frumuseţe
Iar în păr purtând o salbă.

Ea e zâmbetul din floare
E ca mierea dulce-dulce,
Împrejuru-i sărbătoare
Numai fericire-aduce!

Nu-i niciuna dintre fete
Mai frumoasă ca mireasa
Mirelui e destinată
Ca să fie-a lui aleasă.

E frumoasă, parfumată
Şi gingaşă ca un crin
Ea e doar odată-n viaţă,
Iar momentul e sublim.

[...] Citeşte tot

poezie de George Petre (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă!

Cad fulgii din cer, eu cu drag i-am primit,
Din ei am făcut un om de zăpadă.
Cu nas, pălărie şi fular l-am gătit
Şi în piept eu i-am pus, o inimă caldă.

A tresărit şi în ochi m-a privit
Nedumerit, neştiind ce să creadă...
Apoi cu caldură şi blând mi-a zâmbit
Şi-a rămas lângă mine... o iarnă întreagă!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea Cerbului

E-o Vale ca-n poveşti, un᾽ se-mpreună munţii
Şi baţi un drum de piatră, de vrei aici s-ajungi...
Efortul e-n voinţă, ca şi-n sudoarea frunţii,
Pe şerpuite căi, ascunse şi mai lungi.

Te-ntâmpină pădurea de brazi şi de mesteceni,
Izvoare de ape repezi şi limpezi, de cleştar,
Cu braţele deschise, dar ca la vechi prieteni,
Aceste frumuseţi ţi se aduc în dar.

Când Soarele-n amiază trimite raze calde,
Iar vântul, în pădure, prin arbori doar adie,
Coboară-n zări albastre privirile, să sclade
În zbor nemărginit şi-n cânt de simfonie.

Natura neîntrecută, eternă şi bizară,
Atâtea daruri are, în mâinile-i măiastre,
Aici sunt aşezate, în acest colţ de Ţară,
De la străbuni lăsate, să fie ale noastre.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu ca să regreţi

E prea târziu ca să regreţi
că n-ai făcut tot ce ai vrut.
În zadar vrei să repeţi
timpul care a trecut.
Viaţa-i grea, e şi uşoară,
te urcă şi te coboară,
de doborât nu te doboară.
Moartea este-aceea care
îţi ia ultima suflare,
şi tot ce-ai trăit, dispare.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Acela
ce din gandirea comuna
talcuiri uimitoare distileaza,
si-atatea esente aduna
din specii stiute, moarte pe prag,
la care n-am luat aminte,
incat ne miram ca noi insine
n-am facut asta mai inainte.
Cel ce dezvaluie infatisarea
a toate-este POETUL(din Moarte).

poezie de Emily Elisabeth Dickinson din Reflectii si maxime;Ed.Stiintifica si Enciclopedica-Bucuresti,1989
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig

M-am găsit într-un spaţiu gol
de gânduri
erau afară toţi
şi urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată

frigul golului minţii lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu faţa pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămaşa noastră
nepătată

poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simfonic

te strecori pe lângă mine
ca şarpele de casă la asfinţit lovind pereţii
mă ştii până-n vârful degetelor
care ţi-au mângâiat cândva singurătăţile
mi le-ai servit la micul dejun porţie dublă
şi eu le-am înghiţit
cu poftă de tine
acum umblu cu ele pe umeri
şi tu ai plecat cu şarpe şi cu noroc cu tot
te aştept la cină
(nu cea de taină)
am pregătit singurătăţi la tavă cu garnitură de timp pierdut
sunt fragede (au stat la fezandat în clepsidrele ciobite)
tu să aduci băutura
ambrozie de la masa zeilor
te voi aşeza pe tron
sub cerul liber
să-mi cânţi ''prélude à l'après-midi d'un faune''
tu Pan
tu Marele Tot al Vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb acum

Când lacrimă căram pe umeri goi,
M-ai învăţat să zbor, precum cocorii
Şi cerurile le-mpărţeam la doi,
Jucându-ne de-a ploaia şi de-a norii.

Scriam poeme-mbrăţişaţi naiv,
Privindu-ne în ochi ca-ntr-o oglindă,
Erai albastru, eu în rogvaiv
Îţi desenam un dor, iubiri s-aprindă.

Când zorii evadau din albul vis
Îţi ofeream un mic dejun frugal
Ca să-ţi păstrez la prânz un paradis
Dintr-un sărut al valului la mal.

La cină, eram fruct răscopt pe ram,
Să mă culegi cu poftă şi nesaţ;
Ca mărul Evei, eu te aşteptam
Să muşti, să guşti şi să te prind în laţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!