ion ratiu

Târziu în noapte

m-a prins ruperea de nori
păsări nevăzute cu pliscuri ascuţite
ciugulesc în derâdere ritmul inimii
picuri mari şi reci rod nisipul din clepsidră
viitura bate în tâmplă ca în malul surpat
torente de gânduri obscure îmi aţin calea

am rătăcit cărarea spre casă
de jur-împrejur văd tristeţea
din ochii copilului
rămas fără căluţul de lemn

în genunchi mama înconjoară biserica
şi deodată ploaia s-a oprit

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă la vedere

nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor şi straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu

zadarnic mă expui
la tirul cu săgeţi
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geţi

străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
şi îmbrâncit de lume
cu fiece impact

sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebaţi

Să nu mai întrebaţi de sufletul meu!
Nu vă voi recunoaşte.
Între noi s-au înălţat munţi de ceaţă.
Mă voi reîncarna într-un alt trup
Şi îl voi investi cu forţa visului meu.
Da-ţi-mi înapoi timpul
Şi timpul vă va aparţine!
Chiar dacă voi purta un alt nume aici, pe pământ,
Voi nu veţi cunoaşte
Faptul că mă voi ascunde în el,
Devenind frază divină
Ce acoperă cu sine cenuşa trecutului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Şerpi de lumină
Coboară ca un voal de mireasă
Peste umerii zilei de jar.
Lacrima cerului, cade sticloasă
În nisipul arzând...
Dansează copacii biciuiţi de speranţă...
În mine î simt tremurând.
Sandale de frunze
Aleargă cu tunetul-paj...
E-aşa întuneric în suflet, în casă,-n oraş!
O rochie albă de ploaie -
Dantele-nvârtindu-se-n cerc
Tresaltă-n tumult
Pe sănii oraşului mut.
Doar vântul şi ploaia se-aud
Cum urcă sfielnic, transcendent,
Treptele catedralei de lut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii la început

Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi şi-au tăiat aripile singuri
şi au căzut în nişte ringuri
din care şi azi se luptă să scape
acoperiţi de mâzgă şi ape

Aruncă noroi unul pe altul
şi se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul

Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărţile, ele fac jocul
ele aprind focul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara din suflet

Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morţii luceşte în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Şi viaţa este un armistiţiu
Despre care nimeni nu cunoaşte nimic.
Se înalţă stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Şi rece... fiori de gheaţă
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mai vrea să lucreze

Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ţinuturi calabreze

Spânzură ţara de grinzi
Liderii se ţin de chermeze
Babele se rujează în oglinzi
Ca nişte surori siameze

Nici o grijă, spun conducătorii
Totu-i sub control aşa încât
Chiar dacă apa ne-a ajuns până la gât
Aşteptăm ivirea aurorii

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştreangul atârnat de viaţă

Răsăritul meu în lume
Zi şi noapte se perindă
Şi mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e

Aţă atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naştere spre moarte
Până trece pe alt mal

Un mister sau o enigmă
Ştreangul atârnat de viaţă
Legănându-se răsfaţă
Miezul dintr-o paradigmă

Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoleşte vântul plaja

Răscoleşte vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja

Nu mai recunoşti ţinutul
Ploi acide adăpost
Cad întruna fără rost
Cine ia pe umeri scutul?

Peste toate doar un drum
Zăvorăşte straşnic cercul
Străduieşte-se, încercu-l
Fiecare oarecum

Pâinea zilnic un argat
Drămuită raţii, raţii
Se câştigă fără graţii
Şi se pierde la văleat

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cuvinte

Când se umflă amigdala
De jale şi de amar,
Mă gândesc (şi parcă-mi trece)
La câte-un parlamentar.

Şi orăcăi ca broscoiul
(Vocea-mi este guturală)
Că am rinofaringită
Şi zăvor la "amigdală".

Deci, am rinofaringită
Şi "microbii" mă irită...
Antispasmic, iau mereu
"Ţepe" pentru gâtul meu.

Şi-n ăst fel să mai trăieşti
Când, ca osul de la "peşti",
Nici să-l scuipi, nici să-l înghiţi?!
Nu-ţi permite felul... Ştiţi?!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!