doamne frumoase

Vertebrele existenţei

dă-mi ora fixă Doamne,
dă-mi o oră exactă să ştiu
cu precizie când plec să mă împerechez
în neant cu duhuri
şi foste destine,

mă împuţinează la trup şi la minte
paşii grăbiţi ai clipei,
apăsarea grea a incertitudinii
îmi tasează
vertebrele existenţei,

aud pulsând inima în tâmple
ca toaca în scoarţa unui copac,
sunt doar o piatră uitată
pe gardul bisericii
tremurând la fiecare bătaie de clopot,

când vreau să zâmbesc soartei
şi iminenţei,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fabulă pe unde scurte

Mai c-aş scrie-o fabulă şi eu
dacă n-aş fi Doamne leu
prin urmare o leoaică mică
văz cum zi de zi se tot ridică

Şi ajunge Doamne iartă
de trăieşte numai pentru artă
nu mai are fraţi şi nici surori
şi nici părinţi uneori

Însă leul ca să zic aşa
era mândru de copila sa
şi o pomenea în stânga şi în dreapta
până-află şi cel de sus de asta

Şi-o trimise parcă-n drumeţie
tocmai la a tatălui moşie
totuşi ea nu pricepu deloc
de ce leul seamănă c-un porc

[...] Citeşte tot

fabulă de Costel Zăgan din Fabule pestriţe-n cerul gurii (31 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic fără DUMNEZEU!

De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care ştii, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieţii dar.

De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotoceşte vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"

Şi-atât de păcătoşi, uităm chiar şi de Tine,
Când bucuriile n-au margini de şuvoi
Şi doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălţăm spre Tine, să te-ngrijeşti de noi...

De ce prea des ne laşi de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esenţialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

doamne al meu
la care m-am cerşit
şi care mi-ai încuiat porţile

mă voi desface-n aripi
spre-a trece de tine

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeule

bine ar fi să nu cazi
în faţa mea eşti un nimeni
te sclazi
şi vrei să pricep că eşti tu
un fel de Dumnezeu necăjit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea pescarului

Binecuvântează-mi, Doamne, undiţa
Şi facă-se să prind un peşte-atât de mare
Încât să nu fiu nevoit să-mi mint prietenii
Când le voi povesti această întâmplare.

rugăciune de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş putea eu, Doamne, cere
Când răspunsul e tăcere?
Poate, cerul e mormântul!
Poate restu-i, da, cuvântul.

catren de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox divin

Doamne ieri pe înserate
ţi-au furat crucea din spate
şi-ai rămas iată pe cer
răstignit însă şomer

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul scrisului

În curcubeul acesta nu există culori!
Nu! Nu!
Nu există culori într-un curcubeu
scris.
Există curbă! Da există o curbă
a curcubeului scris
dar fără culori. Fără!
În curcubeul acesta
roşul e înlocuit de cearcăne
Iar oranjul de stridii.
Galbenul! Ah! Galbenul
de un sărut sub coloana infinitului
de pahare murdare din chiuvetă.
Ce verde? Ce verde să căutăm
în curcubeul scrisului?
Poate o funie de care să putrezească
spânzurătoarea
şi ce albastru mai frumos
este un cuţit în pumnul unui marinar înecat!
Vai Doamne

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea nouă

Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.

Uite-un ţurţur, o albină,
O broscuţă, o tulpină,

Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuţă şi un om.

Poze sunt nenumărate-
Şi-încă toate-s colorate.

Lângă ele, nişte rânduri...
Oana noastră stă pe gânduri:

Cât mai e pân-o să crească
Şi-o să-nveţe să citească?

poezie de Nina Cassian din colecţia "Poezii pentru copii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!