de+ziua+profesorului

Ultimul cuvânt al unui condamnat

am ochii unui animal hăituit

nu ştiu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului şi al Omului din mine
am degetele pătate şi
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
şi-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorinţă

mai e puţin şi se termină ziua
undeva între două spaţii
mă aşteaptă Ea

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai vrea, precum se vede, să-ţi mai aduci aminte

Ai vrea, precum se vede, să-ţi mai aduci aminte
D-acea miniatură a sexului frumos,
D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte,
D-ocheada cea focoasă din ochiu-i amoros;

De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare
A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc
Ce veseleşte lumea ca ziua de sărbare,
De gestele-i vioaie şi timbrul îngeresc;

De buclel-ebenine, lucioase şi flotânde
Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi
Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor căzânde
Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi? –

Pleca când am văzut-o, şi tremuram de frică;
Căci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura.
Purta pe piept o cruce, o cruce mititica,
Pe care şi evreii părea c-ar săruta.

poezie clasică de Cezar Bolliac (26 mai 1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Şi, iată că, brusc, cel ce este albastru în mine
şi în care eu sunt obosit,
a răspuns odată cu dangătul de furtună:
"Adjuro te! Sinele teroarei nu va mai lucra
începând cu ziua aceasta de Septembrie,
verigile onoarei, care ţintuiesc orologiul,
să fie sfărâmate, apoi citite presupunerile, norii,
ploaia, fulgerele, pescăruşii şi să li se atribuie litere, caractere, indicii, noduri marinăreşti, ave, carmace,
pentru a fi sesizate cu simţurile, reprezentate în vise,
în grindină şi în după-amiaza aceasta de bronz!"
Toate instalaţiile de punte s-au înnegrit,
hula de gradul cinci s-a luminat ; ochilor mei plăpânzi
le-au trebuit cincizeci de ani să deosebească apele
de literele majuscule şi acum, dintr-o dată, am lăsat călătoria în manuscris şi în proiecte, dorinţa la apus.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre la Iaşi

Aud pe-aici, pe lîngă mine paşi
Vin voci străvechi să cînte şi să mustre,
Un paradis e îngropat la Iaşi
Sub străjuirea umbrelor ilustre.

Vin voievozi cu degete subţiri
Un stins condei îşi plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.

Alecsandri va regăsi discret
Durerea şi misterul din talangă
Şi lîngă umbra marelui poet
Va creşte metafizica lui Creangă.

Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicţionaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-şi coase orice petic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrapunct

apele curg
ca totdeauna se revarsă peste margini
tacit melci se nasc refac paradisul vieţii subterane
lumea-i pe muchie de cuţit
nimic nu-i sperie pe melci în adânc
fantome din trecut mai apar din când în când
să vorbească de nobleţe de o supă de orez a la Trieste de muzica lui Berlioz
şi totuşi nu mă înşel
este ziua zborului
nu mă întreba cum pot crede în povestea
fantomelor sunt nişte infatuate
vedeniile astea nici albe nici negre trebuie puse la punct
un melc şi o plantă smulşi din abis
contrapunct
în vârful unui copac ar fi de ajuns
pentru un alt început

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb în ultimul timp, din ce în ce mai mult, chiar obsesiv, dacă în ziua de azi bunătatea şi îngăduinţa mai pot fi considerate încă drept virtuţi ale personalităţii cuiva. A fi bun, subliniez încă o dată, în vremuri ca ale noastre, înseamna a permite viciului omniprezent, în oricare dintre formele sale, să se manifeste nestingherit, poate chiar să se simtă încurajat. Paradoxal, calitatea se transformă în "complice" al defectului. Iată cum, în perspectiva unei astfel de realităţi, proprii unei societăţi care ridică impostura la rangul de forţă sau merit, toată filosofia morală occidentală de la Socrate încoace poate deveni cu uşurinţă un periculos non-sens.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 32

Dacă vei mai trăi şi după ziua grea
Când moartea cu ţărână mă va fi învelit
Şi dacă-ntâmplător poate vei revedea
Aceste biete stihuri scrise de-al tău iubit,
Atunci să le compari cu altele târzii
Şi dacă sunt condeie ce-n timp le-au întrecut
Valoarea lor nu-i rima, ci-amorul ce îl ştii,
Deşi cu mult mai bine a scris cel priceput.
O! Dă-mi şi mie gândul acesta de iubire:
"C-al meu amic o muză mai bună dac-avea
Atunci iubitul lui i-ar fi adus mărire
Şi-acum în rândul celor mai înzestraţi stătea.

Şi sunt poeţi cu stil, mult mai dibaci din fire,
Dar el, chiar dacă-i mort, a scris doar din iubire".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sifidez înălţimea

Sfidez înălţimea,
de-un zid coşcovit agăţat,
lumea, sub mine,
în spate
îşi cară iar ziua.
Claxoane, mişcare,
vacarm şi lătrat.

Ce linişte este aici!

Atât de aproape e cerul,
(şi norii aceia pufoşi),
cu unghia-i zgârii seninul,
plămânii respiră nervoşi.

De zid m-am lipit şi mi-e bine,
îi simt umezeala în pori,
mi-e rece de mine,
mi-e bine de nori.
Sfidez înălţimea,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina Velcea (20 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

Bea astăzi şi-neacă-ţi tristeţea sau năpasta,
Poate mâine n-o să mai poţi face asta.
Un sfat, cât îl ai, foloseşte-ţi sufletul din plin;
După ce mori n-o să te mai bucuri de rubiniul vin.

Vinul dă inimii curaj, trezeşte spiritul şi-l asistă;
Împotriva bătrâneţii un tratament mai bun nu există.
E de-ajutor la durerea de cap, la tuse şi la tuberculoză,
Şi la alte dureri trupeşti – bei, şi viaţa devine deodată roză.

Deci, să sorbim, băieţi, pentru sănătate cât mai multă,
Pe cine bea ca lumea, lumea-l iubeşte şi-l ascultă.
Cine intră-n pat şi stă treaz de seara până-n ziuă,
Se va ofili ca frunza, degeaba bate apa-n piuă.

poezie de John Fletcher, 1579–1625, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!