te iubesc cristina

Gian: De ce eşti necăjită?
Lisandra: Fiindcă sunt un copil abandonat.
Gian: Ei drăcie!
Lisandra: Crezi că numai copiii în faşă pot fi abandonaţi?
Gian: Şi cine te-a abandonat?
Lisandra: Mai întâi tata, pe urmă mama, şi acum un băiat.
Gian: Mizerabilul!
Lisandra: Nu e mizerabil, e un băiat care nu mă iubeşte.
Gian: E un prost.
Lisandra: E unul din cele câteva milioane de proşti care nu mă iubesc.

replici din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei nu cunosc, bieţii scriitori, o artă înnăscută, în afară de literatură, o vigoare ce vine din pământ, din aer, din cer, din sânge. Ei au citit şi citesc, şi după ce citesc se pun să scrie şi ei - şi iată de ce sunt scriitori. Sceptici din nerozie şi orientalism, ei nu pot să priceapă viaţa, n-au pentru ea nici un sentiment, nu se pasionează, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc, nu iubesc, nu vor, nu văd, nu ştiu. E o emasculare profundă, şi de aceea scriitorii noştri şi îmbătrânesc atât de iute.

citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu îngerul tău!

Te-am aşteptat cu drag azi-noapte,
Te-aştept şi-acum, în zori de zi,
Şi totuşi eşti aşa departe
Şi mă gândesc dac-ai să vii.

Şi-aproape totul ne desparte
Dar cu speranţa eu trăiesc,
Că te voi strânge odată-n braţe
Şi-atunci să-ţi spun cât te iubesc.

Măcar o zi de-aş fi cu tine
Şi-apoi să mor nu-mi pare rău,
Căci eşti un înger pentru mine
Şi vreau să fiu îngerul tău.

poezie de Răzvan Malea
Adăugat de Răzvan Malea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece

I
E vina mea că te-ntâlnesc acum
Şi-i vina mea că nu te pot iubi?
De ce trecuşi aşa târziu pe-aci
Şi nu-mi ieşişi mai de cu vreme-n drum?

Privesc în zări şi zările îmi par
Că-s tot mai reci şi tot mai depărtate,
Şi-n care ţări de-ndrăgostiţi uitate
Cei morţi învie să iubească iar?

De ce-aş pleca cu tine?... Drumul meu
Nu-i drumul tău, şi visurile tale
Le-aş spulbera la jumătate cale,
Că n-aş putea să te-nsoţesc mereu.

Norocul tău e veşnic înainte
Spre răsărit-al meu spre miazăzi;
Te-aş urmări de te-aş putea iubi
Şi te-aş putea iubi de mi-aş aduce-aminte...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intamplare

De multe ori cand ies pe usa,
Ma uit in jur si ma gandesc,
De ne-am intoarce in cenusa
Mi-ar mai fi scris sa te iubesc?

S-o ia Pamantul de la capat,
Sa repornim dintr-o celula,
Sa luam si forme diferite,
Tu fluturas, eu libelula.

Sa ne-ntalnim intamplator,
Sa vad exact ce e iubirea,
Ne va ghida al nostru zbor,
Ori tu o sa -ti intorci privirea?

Tot ce avem nu vreau sa cred
Ca vraja -n jur deloc nu are,
Ca as putea oricand sa pierd
Ce mi-a adus o intamplare...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de Autograf

Târziu a început
dimineaţa aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...

Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în oraşul construit de tine...

Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...

Târziu acest autograf fără anotimp...

Sfârşit de Autograf...

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.

Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si pur

E frig şi zăpadă afară,
Un soare aruncă o rază pe noi
M-afund în nămeţi pân' la tâmple
Şi caut un sunet, o oră de ceas.
Izvoare de cuget inundă pământul
Iar lacuri imense renasc peste noi
Cuprind un surâs şi-un buchet,
Sărut albastrele flori şi-arunc,
Cu mintea cea trează,
Priviri peste tine, frumoaso!
Cu cine te-asemeni?
Cu mine, eu cred,
Şi totuşi te iubesc deplin!

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vraciul se zbate să mă vindece de iubire
Pentru el numai chinuri, pentru mine iubire.

Dar el nu ştie că iubesc mai mult despărţirea
Astfel rivalul nu e potrivnic la iubire.

Ah! spune cum se scapă de mrejele iubirii
Eu sunt statornic, dar ea nu crede în iubire.

Ey, fluture! Apropiindu-te de lumânare
Priveşti scrumul şi te laşi fulgerat de iubire.

Fuzulî în grădinile satului tău plânge
Omul când îşi vede vatra plânge de iubire.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti, precum o floare,
Adevărat, nu este vina ta,
Că te-a înzestrat natura muritoare,
Să fii chiar mai frumoasă decât ea.

Ce frumoasă eşti, precum o stea,
Întregul univers îl luminezi,
Tu să veghezi mereu asupra mea,
Pe cerul meu în veci să străluceşti.

Ce frumoasă eşti, a mea regină,
Cât te iubesc, tu vezi în ochi mei.
Ei plâng ca să te vadă fericită –
Iubito, te rog să plângi cu ei.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!