mi-as dori

De s-ar găsi vreun muritor să-mi dovedească prezenţa unui sens absolut, să-mi demonstreze o etică imanentă devenirii — mi-aş pierde minţile de remuşcare şi deznădejde. Când ţi-ai risipit viaţa mângâindu-te în inutila trecere, în vicleşugurile devenirii, când ai suferit pătimaş în aparenţe — Absolutul te îmbolnăveşte. Hotărât lucru! Viaţa nu poate avea un rost. Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, Dumnezeule! Simt o chemare foarte sănătoasă şi port în mine multă dragoste umană şi aş dori să vă conving pe toţi că ceea ce auziţi acum nu este o invenţie, nu este o speculaţie a gândirii. Ci este exact ceea ce dumneavoastră înşivă auziţi şi trăiţi mereu, ceea ce are loc – absolut dinamic – în dumneavoastră.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarife exagerate la mare

Înfuriată,-afurisită,
Corăbiile i-a-necat
Iar Darius zis-a supărat,
Să fie marea biciuită
Şi astăzi ea e cătrănită,
Jupoaie nejustificat
De bani, de piele, ne-ncetat,
Vacanţele să compromită;
Tratându-i cu scumpiri "barbare",
Doresc turiştii răzbunare
Şi totuşi, aş dori să-i critic,
S-o biciuiască n-ar putea
Dar se răzbună "mioritic":
Îşi fac nevoile în ea!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

vitraliu mi te-ai făcut
în altarul ochiului
să-mi adulmeci nefericirile
cu aura ta violet
şi să surâzi complice zeflemea
heruvimilor căzuţi la împărtăşanie

între tine şi dumnezeu
liniştea creşte hăţiş
urcă urcă
trece prin inimă
până în clopotniţa minţii
iar dacă mi-aş închide luminătorul
în întunericul meu să te topesc goală
din mine va zbura o golgotă

cruce voi eterniza aşteptând să renaşti

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce aş urca o colină
când dincolo ştiu că-i o vale
în care mi-aş face o vină
că paşii mi-am dus pe-altă cale?

De ce aş uita frumuseţea
plăcerii privirii departe
în valea ce-alungă tristeţea
ce zarea străină împarte?

E simplu: natura umană
e cea care-aduce probleme,
în piept deschizând câte-o rană
când inima-ncearcă să cheme

dorinţe pierdute de-o vreme
din minţi prefăcute în stană.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Ani!

A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut şi facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieţii cât mai uşor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii şi-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalţi, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.

Copiii cresc repede fără să ştie,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtaţi sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunşi în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem duşmani,
Majoritatea vom petrece şi fără mulţi bani,
Mulţi, dar nu toţi vor apuca noaptea dintre ani.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jennifer Cavalieri (pe patul de spital): Nu doare, Ollie. E ca şi cum ai cădea extrem de lent de pe o stâncă. Doar că după o vreme ţi-ai dori să ajungi jos o dată, ştii?
Oliver Barrett IV: Da.
Jennifer Cavalieri: Aiurea. Tu n-ai căzut niciodată de pe o stâncă.
Oliver Barrett IV: Ba da. Când te-am întâlnit pe tine.

replici din filmul artistic Love Story, scenariu de Erich Segal (1970)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostropelul

E un fel de mâncărică
Ce-i făcută cu cărnică,
De găină, cocoşel,
Altă pasăre, sau miel,

Ba chiar şi de iepuroi,
Cu un sos şi usturoi.
Aş da şapte cetăţui
Pe un ostropel de pui.

Pentr-un ostropel de miel,
Eu aş da chiar un castel;
Pentru unul de fazan,
Slugă m-aş băga un an.

Pentr-un ostropel de raţă,
Mi-aş da două luni din viaţă.
Aş da tot din portofel,
Să mănânc un ostropel.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că ar fi bine să încep, exprimându-mi certitudinea că demersul meu este complet inofensiv şi neprimejdios. Nu am spus, de altfel, nimic care să nu fi fost spus mai pe larg, mai expresiv şi mai convingător de către alţii mai pricepuţi decât mine. Numele acestora sunt cunoscute; nu-i voi cita, pentru că nu aş dori să las impresia că vreau să mă instalez printre ei.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Florile mele, palide flori,
Vă trimit la ea, peţitori

Aş dori - ca în ogradă,
Iar să vină să mă vadă

Va-arunc în râu cu apă lină
Să-i vorbiţi de-a mea grădină

ca în liniştea ei dulce,
Vântul trandafiri să culce

Lac cu lebede-azurii,
Prima, ea mereu va fi.

De cea moartă mai-nainte
Să nu-i spuneţi - ţineţi minte.

Rău i-a fost la mine, Doamne
În sicriu, sub glie doarme.

poezie de Leopold Staff din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!