feti!ba mea

Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)

În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moş
Barba lungă, albă, în sat umblă ţantoş.

A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Şi-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilaşii asteaptă să sosească Moşul,
Sub braduţ, deja, ei şi-au pregătit coşul.

Înspre miez de noapte, a sosit Moş Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiţă, şi fieşce băieţel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.

El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: De când te-ai căsătorit, ai lipsit de la şase cursuri, de la o lucrare şi de la un parţial.
Betty Warren: Am plecat în luna de miere şi apoi a trebuit să mă ocup de amenajarea casei. Ce vrea de la mine?
Katherine Watson: Prezenţă.
Connie Baker (cu sfială): Majoritatea profesorilor se fac că nu văd atunci când studentele căsătorite lipsesc de la două-trei cursuri.
Katherine Watson: Atunci de ce nu vă măritaţi încă din anul întâi? În felul ăsta aţi putea abolvi fără ca măcar să fi trecut vreodată prin campus.
Betty Warren: Nu desconsidera tradiţiile noastre doar pentru că dumneata eşti împotriva lor.
Katherine Watson: Nu trata cu lipsă de respect acest curs doar pentru că eşti măritată.
Betty Warren: Nu mă trata pe mine cu lipsă de respect doar pentru că dumneata nu eşti.
Katherine Watson: Vino la curs, fă-ţi temele, sau nu vei trece.
Betty Warren: Dacă nu trec, vor fi consecinţe.
Katherine Watson: Mă ameninţi?
Betty Warren: Te educ.
Katherine Watson: Asta e meseria mea.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debra Barone: Când m-am măritat, nu m-am ales numai cu un soţ, m-am ales cu un circ întreg de ciudaţi care şi-au instalat cortul chiar peste drum. Şi asta nu ar fi o problemă dacă ar sta acolo; dar în fiecare zi, în fiecare zi mi-aruncă în poală un camion cu ciudăţeniile familiei lor de nebuni. Tu cum te-ai simţi să stai între doi oameni de 60 de ani care se ceartă pe cine a inventat peluza... peluza! Şi apoi mai e şi fratele, "Stau într-un apartament, nu am şi eu o viaţă, Raymond are o viaţă." Dar nu poţi să-l condamni când vezi cine e mama, are un fel de influenţă bolnavă asupra amândurora. Şi apoi tatăl care e probabil cea mai dezgustătoare fiinţă lăsată de Dumnezeu pe toată planeta. Aşa că nu-i de mirare că fiul scrie povestiri, eu ar trebui să scriu povestiri, viaţa mea este un roman gotic şi până nu ai trăit în casa aia cu ei toţi acolo, zi după zi, săptămână după săptămână, an după alt nenorocit de an... nu ai niciun drept să mă judeci.

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete portocalii

Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.

Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.

[...] Citeşte tot

poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuţ. Uite, voiam să ţi-l dau la miezul nopţii.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul oraşului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei aşa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ţi spun?
Joe Gillis: Ţi-a trecut vreodată prin gând că aş putea avea viaţa mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriţă la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ţi spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deţine cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprema servitoare

O, servitoare, dulce servitoare
Din îngereasca mea copilărie,
Îţi miroseam cu lăcomie fusta
Plină de purici din bucătărie

Şi-ţi căutam chiloţii sub saltele
Ca să le sorb cerescul lor parfum,
Cu nara dilatată, cu ochi umezi,
Cu inima făcând trans-bara-bum!

Sutienul tău mototolit şi acru,
Ham pentru ţâţa grea de arpacaş,
Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe
În magazii obscure de la Iaşi.

O, servitoare, dulce servitoare,
Când adormeai în terfe şi sudori,
M-apropiam de tine cu sfială
Să-ţi văd coapsele moi cu floci şi pori.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.

Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.

Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.

Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toţi la ea participam,
Toţi am pus o cărămidă.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (grav): În sfârşit, criza financiară a ajuns şi la noi. Aţi văzut? Am pierdut un milion într-o secundă! Mai repede ca la bursa de valori! (Pauză). Dar nu contează! Mâine mă duc la guvernatorul general al băncii naţionale! Sunt erou naţional! Sunt mai naţional decât banca lui naţională! (Se bate cu pumnul în piept). Eu, cu mâna mea am răsturnat dictatura! Am şi eu dreptul la un împrumut nerambursabil... (Patetic, reia discursul). Libertatea este mai mult decât un concept. Este dreptul sfânt al neamului... (Deviază de la subiect, abătut). Extraordinar! Ce mult s-au adâncit contradicţiile sociale! Deşi entuziasmul popular a scăzut, aplauzele au rămas ca pe vremuri: lungi, furtunoase şi prelungite... Iar naţiunea... Naţiunea este şi ea femeie! Aţi văzut, câtă inerţie? În loc să progreseze, caută refugiu în preistorie... (Tare). Naţiunea vrea haine de dinozaur... (Îşi prinde fruntea cu palmele). Ah, nu! Nu mai pot... Vorbesc aiurea... Vorbesc în rime! M-am dereglat ideologic! Spun vorbe fără rost! Simt că iar nu mai suport regimul de detenţie!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inés (Ieşindu-i în întâmpinare): Eduardo!... Eduardo!
Eduardo: Inés, viaţa mea!
Inés: La ora asta se vine?!
Eduardo: Întotdeauna vin la două. (Cu un ton smerit.)
Inés: Şi acum e trei.
Eduardo (Arătându-i ceasul): E două fără un sfert. Vrei să te convingi? (Arătă spre ceasul de pe şemineu) Uite, şi ăsta arată aceeaşi oră.
Inés (jignită): Mă rog, mă rog: ai dreptate. Ce iubit delicat, care se târguieşte cu mine pentru fiecare minut! Oricând i se pare prea devreme să vină şi totdeauna târziu, când trebuie să-şi ia rămas bun de la Inés a lui; iar bătăile inimii şi le programează după tic-tac-ul cronometrului său!
Eduardo (Rugător): Inés!
Inés: Du-te... Du-te... Nu e încă ora două... Mai sunt cinsprezece minute... Du-te pe strada San Jeronimo; faci o plimbare căscând gura la trecători şi la două fix te întorci.
Eduardo: Inés!
Inés: Păi dacă asta e ora la care vii de obicei! Asta ar mai lipsi! Ce-ar spune Observatorul Astronomic dacă ai sosi în avans?
Eduardo: Iartă-mă, pentru numele lui Dumnezeu!... Am greşit.

replici din piesa de teatru Sau nebunie, sau sfinţenie, Actul I, Scena a 5-a, scenariu de Jose Echegaray (1877)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!