a se min�i pe sine �nsu�i

Să fiu ca tine

Unde ai fost când ai venit
Căci casa-i goală si pustie
În ce loc unde tu te-ai rătăcit
Simţiri si sentimente se-mprăştie

Si sufletul mi-e ciuruit
Scăldat în lacrimi cu credinţă
Din dragoste si suferţă
Din bunătatea ta a fost rănit

Ridică te priveste-n tine
Si-n gânduri acum esti rătăcit
Te îmbrăţişez vino spre mine
Căci cu nimic tu n-ai greşit

Nu suntem suflet de azi de mâine
Iubirea noi mereu s-o preţuim
Suntem plămădiţi ca si o pâine
Cuptorul cel fierbinte noi nu-l părăsim

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vreme rea

E vreme rea şi parcă, vai,
Viaţa este tot mai grea
Şi nu e grea fiindcă n-ai
Atât de multe câte-ai vrea
Ci fiindcă-n colţul tău de rai
Prea des se stinge liniştea.

E vreme rea şi parcă, vai,
Controversată-i liniştea
Şi însăşi pacea care-o ai
Trezeşte-n duh neliniştea
Că-n colţişorul tău de rai
Se împietreşte miriştea...

E vreme grea şi parcă, vai,
Atât de multe-ar fi de spus,
Nu despre câte ai sau n-ai
Ci despre pacea lui Isus
Şi colţişorul tău de rai
În care-o altă pace-ai pus...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (7 decembrie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea

"Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun."
Nicolae Iorga

Cel bun el în orice dă-ţi
Copleşit e în bunătăţi
Fă oricând la toţi dreptate
Poartă-te cu bunătate.

Bunătatea nu-i cu silă
Îndurare e şi milă
Omu-n bunătate dus
Este vesel şi dispus.

Eşti bun, când eşti blând
Numai binele făcând
Inima-n bunătate plină
Este roadă de lumină.

Bunătatea cu adevărat
Înseninează pe întunecat

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul singurătăţii

Să nu mă judece Doamne alţii
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătăţii,
Nu-l mai şlefui o, cu lacrima Ta!

Fiecare destrămare are-un început
Fiecare surâs are-o lacrimă-n ascuns...
Fără de credinţă, trupul moare-n lut;
Fără de credinţă nu mai ajung eu SUS!

Să nu mă judece Doamne alţii
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătăţii,
Nu-l mai şlefui o, cu lacrima Ta!

Fiecare abis e un zbor închis ciudat
În care aripi însângerate se tot zbat...
Fără de credinţă, metaforele fiinţei ard stelare;
Fără de credinţă nu este iubire, nu este iertare!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu deliciu al firii

precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceaţă umbra unui coşar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinaţia dintre ţărână şi apă
o manieră vicleană

treceam singurii îndrăgostiţi de urât
în cea mai depravată zi
când
ştiinţa şi religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viaţă
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut şi urechi să audă...

întruchiparea răului -

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi duc crucea prin pietriş

Peste colţul fericirii s-a ivit păinjeniş,
A murit tihna, iubirea... ş-aburc dinspre povârniş;
A-nsurit şi tinereţea ce avea ochii vioi,
Şi s-au etalat duşmanii înarmaţi ca la război.

Da eu rabd că le pot duce, duc şi crucea peste hău,
M-am călit prin vremuri crunte, persiflând destinul rău,
Şi lansez o ironie spre acel ce-i muşcător,
Şi mă consolez cu gândul că şi rău-i trecător.

Ieri înăbuşeam suspinul şi durerea-mi ştrangulam,
Şi mă întrebam în sine "De ce eu?" mă răsculam,
Însă susurul de ani m-au făcut mai înţeleaptă,
Şi-mi sărut soarta pe frunte, aşa crudă şi nedreaptă...

Caut chipul fericirii prin păinjenişul mut,
Nu îmi pare deprimată deşi n-a zâmbit de mult.
Nu îi deranjez ţesutul ce-o umbreşte de un timp,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Într-o lume ce-a uitat să mai viseze,
Habotnică in sfinţi şi sărăcie,
Încerc zadarnic să ridic metereze
Făuritor de stihuri fără de simbrie,

Degeaba-ncerc să le aprind în suflet
Dorinţe gânduri ce i-ar putea trezi,
Leneşi de viaţă şi scârbiţi de umblet,
Vânduţi demult, palide stafii,

Degeaba scriu poeme ca o armă,
În lumea asta murdară de noroi,
Cînd tot ce-i bun în oameni azi se sfarmă,
Şi-s doar carcase goale cu ochi goi,

Picură lacrimi ca ploaia, în furtună,
Privirea se înfige pierdută în pământ,
Degeaba-i poezia, cu muza ei cea bună,
Surdomuţi cu toţii, de orbiţi ce sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura nerăbdării

În timp ce rătăceşte prin era digitală,
Valoarea-i disipată în fumuri fără foc.
Condiţia umană devine animală,
Fiinţa-i tulburată şi mintea stă în loc.

Viteza ne dă lecţii de viaţă liniştită
În fuga de noi înşine grăbiţi şi agitaţi
Şi fericirea astăzi de voie-i răstignită,
Pe crucea unui mâine ce nu-l mai apucaţi.

Se-adună-n jurul mesei doar scaunele goale,
Căci nu e timp de vorbă, taclale ori taifas.
Răbdarea e la margini de spaţii abisale
Şi termenii de pace expiră după ceas.

Cultura nerăbdării şi-a bâlciului ne prinde,
Gonindu-ne de-acasă pe care încotro
Şi nu mai e cultură nimic ce nu se vinde,
Mulţimilor deprinse să cumpere en-gros.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!