dumitru matcovschi iarba

Eppur si muove!

Pe ce frânghie
să mă aburc,
să nu te-ncurc,
damă nurlie?

Iubi-ne-vom,
de vrei,
Mireille,
până-n atom!

Şi trup să-mi pierzi,
la sânu-ţi cald,
când eu mă scald,
în ochii-ţi verzi...

Citesc în slove,
sunt Galilei,
produc scântei,
de vrei, Mireille...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Poezia n-a murit. Ea a rămas.
Rămâne până dincolo de soare.
Din vremi, în vremi străbate al său glas,
Şi nici cine o scrie nu moare.

Făclia ei mereu aprinsă
Va dăinui cât este omenirea.
Atât cât viaţa e nestinsă,
Ea îşi va împlini menirea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta

mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
şi cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare

sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veşnic flămândă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tot ce am greşit

Pentru bune, pentru rele,
pentru că rău am gândit,
Pentru păcatele mele,
în genunchi m-aşez smerit.
Domnului îi cer iertare
pentru tot ce am greşit,
Să-mi arate îndurare
că nu le-am făcut voit.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă iubito şi taci

Astăzi,
lasă ploaia
să-ţi bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă şi taci.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de doamne

Emil şi cu Iliescu
mergeau în vizită,
fără doamne.
Iohannis şi cu Băsescu
mergeau în vizită,
cu doamne.
Niciunul însă, cu...
doamne, doamne.

poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn oceanic

Te chem! te chem...
Ecoul chemării se sparge.
Fără să pot fi oprită
aş vrea să mă uit umbră
stingându-mi inima
în ceva steril.
În rest, natura îşi urmează cursul
cu aceeaşi fatalitate - în piatră,
în firul de iarbă, în copac,
în om toată materia.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încă o povaţă

Nu-ţi însuşi ce nu-i al tău!
Că te vede Dumnezeu.
De ce crezi că doar furând
Poţi să nu mai fii flămând?
Pune mâna şi munceşte!
Că doar munca te hrăneşte.
Doar muncind vei prospera,
De foame nu vei răbda,
Copiii poţi să îi creşti,
De greutăţi îi fereşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea tăcerii

Paşii amintirii murmură a şarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenuşă-n clepsidre
Şi fuge cu vocea furtunii din val.

Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproşcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torţe tocite,
Vocea se-ngroaşă, devine tăcere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!