+gheorghe +cr[ciun

Denie

lui Radu Gyr

Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău şi crucea ta de-atunci...
Aflatu-ţi-ai dorita răstignire.
...
Se adunase linişte în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Şi să alunge colbul de pe mituri.

Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe şi tu, Ioane!
Striviţi pe rând de noile canoane
S-au stins toţi vinovaţii fără vină.

Sub crucea ei din nord e vechea ţară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele se îmbrăţişează firesc

amestecându-mi visele cu zorii
iar tu ştii
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creştet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaţ iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă priveşti de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur şi simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai ştii ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învaţă cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne şi formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ca poezie

nu viaţa e de vină că nu o trăim
nici măcar societatea
educaţia nici atât
am văzut atât de mulţi oameni educaţi
trăind
încât bănuiesc mai degrabă prostia
de banal
de insipid
de marele nimic
de felul acela de a se aplauda singuri
în faţa unei oglinzi care măreşte nesimţit
iar fericirea lor e ca o pită unsă cu untură
şi un pic de magiun din prună popească

din fericire
nu mai ştiu nici măcar să mai fac pe prostul
zâmbesc tâmp şi adulmec genunea
ca pe un drept la un alt drept la fericire
apoi răsucesc gândurile
ca pe o parâmă de andocat la cheile universului

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de lupii din sângele tău am eu teamă

sunt învăţat cu sălbăticiunile de salon
am cunoscut mii şi mii de pisoiaşi
cu aere de tigrii bengalezi
care nu ştiu decât să lingă să se alinte
şi să toarcă
iar de mârâit mârâie doar după
întotdeauna pe la spate
ca şi cum ar fi lei paralei
într-o junglă de jucărie

iubire
nu ştiu ce ai tu în sânge
dar când te strâng în braţe
te înmoi ca o plastelină
numai bună de modelat castele
şi tu zici că îmblânzeşti antarctica
apoi îţi dai pletele pe spate
ca şi cum te-ai crede cometă
şi recunosc că asta-mi place la tine
credinţa că mă poţi devora

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ratat de puţin titlul de revoluţionar

pentru că nu l-am revendicat niciodată
oricum nu sunt genul
care se aruncă cu pieptul înainte
pentru păpuşarii cu pretenţii de regizor
în schimb vecinul meu securistul
a fost primul om pe care l-am văzut
cu braţul înfăşurat în tricolor
în mod cert nu am stofă de martir
nu sunt bun nici războinic nici mercenar
de erou nici atâta
am totuşi aşa multe cicatrici pe suflet
dar nu de atunci
atunci încă visam
construiam de nebun viitorul
în paşi mareţi
în ritm de tot înainte
fară regrete iubeam să fiu
să am de unde
să n-am de ce
dar port cu durere şi o parte din cicatricea eroilor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda vârstei nu-l bănuiesc de-nţelepciune

oricât l-aş descânta de negru
în cerul ciocului
şoapta lui va fi tot croncănit macabru
nicio iubire nu-l va face să cânte triluri de privighetorciudat mai sună-a moarte refrenul vieţii
în limba sa corbească
poate
nevermore
e doar alint de stele răsturnate
de-un car prea mare pentru o delicată buturugă

doar un poet nebun
o stea de miazănoapte-ngână
răsuceşte îngeri din lumină
caută iertarea pe cărări de lacrimi
doarme-n lună cu-n fluture de mână
şi-n inimă tot ceru-i cântă
durerea lumii
prin pana lui curge
şi-şi zâmbeşte fantasmelor sale
fericit de dezastru

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi nebunii culeg din lună vise

doar cei care bănuiesc
dincolo de a fi
existenţa
dincolo de a iubi
iubirea
felul acela de alienaţi frumoşi
care aduc viitorul în prezent
prin sinele lor
nu toţi dezaxaţii împart cerul
în fâşii de curcubeu
arcuite fără vrere peste somn
în aripi de fluturi
buzdugane de zmeu
plete de Ilene Cosânzene
nu orice purece ajunge în stele
nu orice muritor încalecă timpul
ca pe un bidiviu fantastic
de jar mâncător
poate că şi eu sunt din când în când
voinicul nimănui în căutarea dorului

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna m-am întrebat dacă îngerii au contract part time

sau lucrează pe bonus
sunt totuşi buni de figuranţi ca şi chinezii
parcă toţi încep şi se termină cu li
dar la naiba cu toate întrebările existenţiale
e o altă dimineaţă de treisprezece
şi mai e mult până apune soarele
chiar aşa
de ce să apună soarele
cine doamne-iartă-mă a făcut scenariul ăsta imposibil
starleta de ce ţipă şi nu-şi vede de supt laptele
(poate e pila producătorului)
aş fi adus o supernovă în rol principal
m-am cam săturat de meduzele şefului
dar tac şi filmez
doar setea asta mă leagă de tine ca de o minune
oricum o altă dublă nu se mai trage azi

nu e aşa că e mai bine să spargi nuci de cocos
decât să schimbi ochelarii?
e o întrebare deocheată

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin viaţa asta mă simt un surd în căutarea muzicii

din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniştri
totul aici se roteşte în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada şi falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viaţă
îşi adăposteşte visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat şi arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuşi mă doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge aşa

cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaştri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogaţi decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viaţă nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcam norii să mai respir o dată andromeda

când tu îmi strigai că mă iubeşti
eu îţi şopteam vulcanic teorema lui pitagora
ca un dement ridicam la pătrat fiecare închipuire
găuream cu vârful compasului harta lumii noastre
să rătăcesc după un azimut nu cum îmi place mie
oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud
toate regulile acestea sunt încă vii
respiră şi ele printre îndoieli
ca mai toţi mormolocii înainte de a seca balta
ca mai toţi munţii înainte de a se îneca în mare

din când în când cerul mă întreabă de reciprocă
iar eu mă fac că nu mai ştiu nimic şi te strâng disperat în braţe
de se clatină toate florile a iarnă
cutremurul acesta m-a prins călare pe o dungă albă
cu felul meu de a ţine minte întunericul dintre două zile
locul acela îngust în care infinitul este infinit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!