radu popescu

Abundenţă

Îsi umple iarna pântecul cu începuturi
până-n miezul adâncit al vieţii,
timpul încolţeşte
răsărituri
blânde şi mai luminoase în geana
dimineţii;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
şi desprinde roditor de abundenţă
din negura pământului;
verde nesilit
stinge şansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate,
însă fără rezistenţă...

Îşi umple toamna pântecul din săvârşirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite şi mai suferinde,
cămara -şi umple colţul răcoros
cu mere mălăieţe, sângerii,
plouă în rădăcini de vânt cu ghinde

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară nr. 132 - decembrie 2012 (29 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul unui divorţ

Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!

Unii spun că Mişu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată!
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...
Goldman de la Credit... Guţă Popândău,
Angrosist de vinuri, — o partidă rară
Şi cu care Mişu nici nu se compară —
Toţi cu situaţii şi destul de "bine",
Refuzaţi de dânsa, ca să ia... pe cine!
Că săraca Zoe când l-a cunoscut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei "meliţe"

Meliţă, mai tacă-ţi gura!
Dai în gol, plină de ură,
rostul tău e-o piază sură
care se tot dă de-a dura!

Nu vezi că ţi-ai tocit dinţii,
meliţând cu îndârjire?
Te tot scalzi în necăjire,
pretinzând că eşti cu sfinţii.

Cu grăirea-ţi în pustie,
lumea o să te deteste
şi tu vrei să te ateste,
că doar de-aia intri-n vrie.

Ia o pauză de grijă
pentru cânepa cea verde!
Las-o! Cerul nu o pierde,
Dumnezeu de ea îngrijă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă o buburuză!

Hai la buburuze vii, la numai un leu!
Ţi le dau gratis pe toate, pe cuvântul meu,
Dacă faci una, la fel, dar s-o faci perfect,
Fără să greşeşti nimic, fără vreun defect!

Uite, 'ţi dau materiale, tu, doar le croieşti
Şi-o să ias-o buburuză, ruptă din poveşti!
Îţi dau voal pentru-aripioare şi vopsea lucioasă,
Albă, roşie şi neagră, e foarte frumoasă!
Mărgeluşe-punctişoare pentru ochişori,
Metru de croitorie, rochia să-i măsori!

Hai, că-i simplu, nu-i aşa? Bate palma, frate!
Hai, cu toată inima, nu pe jumătate!
Tu eşti om, ea, doar o gâză, o să reuşeşti!
Dacă vei putea s-o faci, te îmbogăţeşti!

Bravo, văd că te pricepi, începe să-ţi iasă!
Eu te las, cred că e gata până după masă!
..................................................................

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceaţa privirii veioza din colţ pare o lumânare imensă
dar ştiu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ţine în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl ţin crucificat la ieşirea din coastă
şi ştiu că fără noi e un biet şomer al Creaţiei!
de la Adam şi Eva totul a fost greşit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afişează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu ştii cum să opreşti masacrul

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă lipsă

În colţul stâng, din Universul mare,
Împărţim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...

În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri şi-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.

De-am fi-nţeles visul ce a crescut-o,
Toţi am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viaţa de sub nori.

Pretinse preţioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Şi-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

După cum ţi-am mai spus, după cum ţi-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Şi mă scuipă cu ploi şi cu frunze de nuc.

Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunţă dator şi mă scoate din joc.

Nu-nţeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câştigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.

După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Şi-mi scrîşneşte, din vânt, un alint: "hai sictir!"

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşeu de plictis

M-am plictisit de moarte, m-am plictisit de rime,
m-am plictisit de ploaie, m-am plictisit de mine!
Vântul nu-mi mai şopteşte nimic interesant,
aerul m-otrăveşte... extrem de poluant...

Doar rădăcina-mi vie stă în pământ ascunsă,
nevrând să-ncredinţeze taina ei nepătrunsă...
Dezamăgită, floarea-şi sfârşeşte viaţa-n scrum,
rugându-şi amintirea să nu mai dea parfum
şi să-şi păstreze-n suflet visul de prospeţime,
că doar aşa ar trece proba de isteţime.
Nebunii devorează tot ce avem mai bun.
Fereşte, Doamne, să fim în piele de nebun!

Cu inima cât pita proaspătă-ardelenească,
ne-nscriem toţi, în pripă, în cursa cea lumească,
ieşind din crisalidă puri şi nevinovaţi
şi-ajungând arţăgoşi, răscopţi şi angoasaţi.

Nimic nu ne mai place, nimic nu ne mai mişcă,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcegărie

(cui nu-i place sau are diabet să nu citească)

Topite-n vise colorate, scăldate-n lacrime de zori,
Priviri cuminţi, din legi uitate, şi-ndreaptă ochii către nori,
Se întreţes cu şoapte calde şi ne iubim pe-un opt culcat,
Ţintat cu pietre nestemate, ce pentru noi a fost păstrat.

Pentru gondola rătăcită pe valul vieţii netrăite,
O clipă ne-a dat două vâsle, din inimă de stea cioplite,
Să ne plimbăm în Răsărit, fără vreo teamă de furtuni,
Sub străluciri de Soare nou, iubindu-ne ca doi nebuni.

Cu înţeles de ne-nţeles, ne-mbrăţişăm la ţărm de dor,
IUBIREA se aşterne-n vers din gândul alb al unui nor,
Umbrele reci se risipesc, trecute vieţi sunt vindecate,
Zâmbetul tău dumnezeiesc mă mângâie, pe înserate...

Dorinţe vii ne cotropesc şi le-mplinim sub cer senin,
Dar într-un fel deloc lumesc- fără atingeri... în sublim...
Doar sufletele-mbrăţişate închină visului alt vis,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!