intuneric nichita

Eternităţi

Aprioric, rând pe rând
La distanţă de un gând
Sub masca unor entităţi
Trec printre noi eternităţi

Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăţi
Trec alternant eternităţi

De bună seamă dar haotic
Aşa la modul asimptotic
Compuse cu veleităţi
Trec în văzduh eternităţi

Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca şi în alte dăţi
Trec tot mai des eternităţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemat, ah, ochi de piatră

Vai vieţii mele, încă de la naştere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
şi sfâşie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să îngheţe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheaţă
bloc lucios şi transparent de gheaţă,
gheaţă tare, gheaţă solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec şi prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheţ ca să te ţin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă ţin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea Sfântului Brendan Navigatorul

Ajuta-mă să navighez
Dincolo locurile familiare,
Pe necuprinsul celor necunoscute.
Dă-mi putere şi credinţă
Pentru a părăsi vechile drumuri
Şi pentru a descoperi
Pentru Tine pământuri noi.

Hristoase al misterelor,
Sunt încredinţat că Tu eşti
Mai puternic decât orice
Furtună din mine.

Nu mă voi teme
De întuneric, ştiind că
Zilele mele, chiar şi în clipa asta,
Sunt în mâinile tale.

Rezonează-mi spiritul
La muzica din paradis,

[...] Citeşte tot

poezie de Sfântul Brendan Navigatorul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migrena

La margine de gânduri, undeva,
lumini lansate, aspru,-n întuneric
aprind un cer al minţii şi-ar putea
să o transforme-ntr-un decor isteric.

Un vânt stârnit aiurea bate iar
prin lanul grijilor înţepătoare
ce au trecut de piatra de hotar
şi holda au schimbat-o la culoare.

E prea mult roşu în acest tablou
ce pare să devină-apocaliptic,
cu sunete întoarse în ecou
din marginile cerului eliptic.

Plezneşte câte-un spic şi, rând pe rând,
un trăznet face altul să mai moară,
iar vântul răscoleşte-un singur gând:
"E rău când mintea-ncepe să te doară"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

zile trec, orele... luminoase, noii,
cu rouă scursă printre minute,
Iar noi, atemporal
scrijelim cu unghii moi
pereţii universului

Cui crezi că îi va arăta profetul capul presărat cu cenuşă?

Noi, cu fricile noastre ancestrale,
cusute în straturi adânci,
în buzunarele fiinţei
Mărşăluim indecent prin amintiri

împrăştiate pe câmpiile elizee
Orele trec
... Iar noi sfidăm uscat uitarea,
... Noi scrijelim cu unghii sângerate
Fiinţa asta perimată pe peretele de
întuneric al universului
... încercăm marea cu degetul

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiinţă inocentă

Te-aştept prin întuneric şi prin ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale.

Mi-e dor de-un zâmbet călduros

ce risipeşte orice necaz

şi de un suflet călduros

care te scapă de macaz.

Tu fiinţă inocentă care îmi aparţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Pleşa Dragoş Florian din Poezie
Adăugat de Pleşa Dragoş Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumeţ

ţara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai creşte a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primeşte soarele să moară
la margine de ape.
Roşu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopţii işi caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt cosmic

iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumuseţe de candoare şi de pietate.

plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendenţă culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranţa destrămată în lumini se reface.

delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
şoapta de iubire ce întuneric frânge.

pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea decăzută

Grupul acela de demult
a făcut o asociaţie
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă şi lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranţei
grupul acesta de acum
continuă asociaţia
cu nume de stea
dar cu ură şi ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură şi întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!