cultura e ceea ce

Suma celor ce am fost

Într-un final suntem o sumă,
A ce-am înfăptuit... atât,
O faptă rea sau una bună,
Suntem doar ceea ce-am făcut

Greşim mereu, chiar şi la bine,
E totul foarte relativ,
Ce suntem azi... se schimbă mâine,
Ce azi e bun, mâine-i nociv

Ne rătăcim în sentimente,
Păreri de rău sau bucurii,
Iubiri... regrete aferente,
Suntem trăiri printre cei vii

Nu poţi să fii perfect vreodată,
Nici nu ai cum, n-ar fi normal,
Balanţa e, echilibrată,
Între extreme.... şi banal

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă lumilor

Scrisul îţi este zbor planat
Deasupra ceea ce-ai uitat
Sau n-ai uitat cu-adevărat,
Iubire fără de pacat,

Revoltă trasă pe o roată,
Ruguri de spin ce înc-o dată
Le-aprinzi să ardă căutând
Curajul ochiului plângând,

Prin fumul unei realităţi,
Prin şiruri lungi de nedreptăţi,
Tânjire către ideal
Care se pierde-n ireal,

Scrisul îţi este o salvare
Frumoasă şi tulburătoare,
Prinţ adorat într-o poveste,
În care viaţa însăşi este

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate emisferele

Părăsiţi pentru o vreme ceea ce vă este familiar.
Lăsaţi-vă simţurile şi trupurile să se extindă-n afară,

Ca un anotimp binevenit
Peste păşuni, peste ţărmuri şi dealuri.

Deschideţi Acoperişul.
Ridicaţi o noua baliză bucuriei
Şi iubirii.

Ca o floare de nopte care se deschide,
Gratificaţi-vă cu esenţa primordială a parfumului fericirii
Şi a ofrandei
În întreaga voastră alcătuire.

Treceţi, pentru o zi, într-o altă încăpere a minţii.

Toate emisferele existente
Se găsesc lângă un ecuator
Din inima voastră.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul zilei

în fiecare zi este aniversarea
unui prieten,
unui prieten necunoscut încă
pentru asta sărbătoresc un pic
în felul meu

în fiecare zi se întâmplă o
dimineaţă
amiază
seară
ca o promisiune, mântuire, desăvârşire

câtă risipă de singurătate aş face
de ziua noastră această zi
de nu ţi-aş turna un strop de vin
vin pelin
şi nu te-aş închina bucuriei împreună
hei
sărbătoritule
amână melancolia şi vino cu mine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

În extincţie

Parcă am tot neamul în război...
Aşa-o fi fost când nu eram,
Sau gând făceau unul din doi
Ai mei, ce m-au tot plâns, duream.

Căci neamul meu se împuţinează
De atât fugit pe alte fronturi,
Unde se plâng, se căinează
Case să-şi facă... stând în corturi.

Şi mai dramatic, se subţie
De număr, suflete dispar,
Că ţara mea nu poat' să-i ţie,
Îi pierde făr' să aivă habar...

... Îi arde prin maternităţi,
Focar le face scene, bal
-Din neglijente răutăţi
De cer- cei ce îngrijesc... fatal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EVOLUTIE

Zile şi nopţi, nopţi şi zile
Au fost cu mine, vor mai fi
Dar clipe mari de fericire
Cine îmi va oferi?

Săptămâni şi luni, trec în zbor,
Lasă-le să treacă, plece
Chiar înconjurat de dor
Eu voi rămâne rece

Timpul se va scurge monoton
Sau poate în tempo rapid
Îmi va seca al dragostei izvor
Va dispare ce-i splendid.

Va curge râul liniştit
Şerpuind ferice
Eu voi fi mai necăjit
Nu ştiu ce voi zice!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urma poeţilor morţi

Din luxosul lui bungalou ascuns de ochii oamenilor
Bukowski mi-a trimis un email foarte urgent.

El locuieşte pe o insulă din Pacific; a spus
că Amelia a aterizat în siguranţă...
şi că va reveni curând cu mai multe detalii;
tocmai a descoperit secretele fructului *noni.

În ceea ce mă priveşte, i-am preluat trândăvia rămasă-n urmă,
scriind la beţie versuri cu foarte puţine rime...
pe abdomenul unei fete cu ochi negri din Detroit
care tocmai a evadat dintr-o temniţă din mintea ei...

* Noni, numit şi "fructul inaniţiei", este folosit ca aliment de populaţia băştinaşă din unele insule ale Oceanului Pacific, în pofida gustului amar şi a mirosului neplăcut, în situaţii de foamete.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi am văzut minune

Astăzi am văzut minune
Ceea ce îngerii îi spune
Astăzi toate s-au-mplinit
Câte s-au prorocit
Mărire

Despre Mesia Hristos
S-amplinit foarte frumos
Unde este-acum un om
Precum a fost Solomon
Mărire

Să-i cântăm aleluia
Din cântarea aceluia
Astăzi să-i cântăm şi noi
Din fluier şi din Cimpoi
Mărire

Din Achim şi din Maria
Să se-mplineacă taina,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma mea va înflori grădină

să faci o casă, să sapi o fântână şi să sădeşti un pom acestea erau reperele trecutului
iubirea nu trebuia povestită sau dovedită, ea trăia şi respira alături de noi
desparte-mă-n cuvinte şi-n silabe, adună-mă din spaime şi tăceri
şi vei descoperii ceea ce nici eu n-am ştiut

nu am făcut lucruri deosebite, nu am fost nici erou în pijamale
am încercat să trăiesc, aşa cum m-am priceput
şi cred că nu toate cuvintele au căzut în pământ sterp
şi multe încă hibernează. sunt în aşteptare

când eu va fi trecut de la sămânţa la floare, şi de la floare la sămânţa
iar câmpul de maci îmi va-îmbrăca-n uitare urmele-ostenite
voi reveni ploaie-potop ştergându-mă de tot din în

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!